Si se lasa pustiita noaptea..Ce draq astept?O secunda de fericire?Sa iti vad chipul ...doar atat cat sa nu iti pot uita sufletul?Sa iti aud privirea si sa iti ascult ochii?Da mi..da mi acea secunda..o miime de extaz..stii ca ma pot multumi cu ce imi oferi..Da mi atunci fericire cu portia..M ai obisnuit..m ai drogat de tine..Nu. Va trebui sa ma trezesc..Sa uit. Sa traiesc anteriorul existentei noastre. Sa vad oamenii cum ii vedeam atunci. Sa ma ude ploaia ,linistindu ma. Sa ma hranesc cu vise.Sa ignor iluziile. Si sa tac. Ce noapte .. e ..aproape liniste...
Mai bine să umplem cu flori
RăspundețiȘtergeretoate craterele vulcanilor,
să uităm morţii neîngropaţi
şi vântul să caute singur
ce mai e de găsit prin cenuşă,
mai bine să ne ducem departe de rănile noastre,
să nu regretăm nimic şi să cultivăm trandafiri,
mai bine să fixăm sărbătorile
în zile fără memorie,
mai bine să ducem ucigaşilor crini
şi să-i declarăm inocenţi,
mai bine să convingem fantomele
să ne lase în pace,
să ne ducem departe de rănile lor
şi cât mai discret,
să nu deranjăm cu tristeţile noastre pe nimeni,
înainte de a spune că toate acestea-s fireşti.
Elegie – Poeme de Octavian Paler