Adrian Paunescu - Pacient

Nu am crezut vreodata ca voi mai plange..si imi voi plange..MAMA..ignoram voit RUGA Maestrului..Nu puteam plange..sau poate plangeam in mine..Imi lipseste. Oriunde. Stiu ca ,in gandirea mea infantila, ma vegheaza de acolo..de Sus.. si ca ii e mult mai bine..sau poate ca ii e dor..sau poate ca ma atinge uneori cu mana stanga pe crestetul meu pus in poala sa..sau imi priveste neputinta de o a aduce inapoi..
Acum a plecat Omul. S a dus sa incante ingerii cu gandurile sale..sa mi vada mama ascultandu i gandurile si sufletul..Sa l intalneascape Pittis..pe Sterian..pe toti ai lui..sa si asculte dorintele prin vocea lui Vieru..si sa simta glasul lui Aldea Teodorovici cantandu i de Basarabia si Romania lui mult iubita..
Si doar acum ..il citesc scrierile sale..dar nu il pot cita..
PENTRU CA PE MAESTRU NU IL POTI CITA..ESTE EL INSUSI UN CITAT..DIN CARTEA VIETII...
Dumnezeu sa ii ierte..si pe MAMA..si pe MAESTRU..


Enigmatici şi cuminţi,
Terminându-şi rostul lor,
Lângă noi se sting şi mor,
Dragii noştri, dragi părinţi.
Chiamă-i Doamne înapoi
Că şi-aşa au dus-o prost,
Şi fă-i tineri cum au fost,
Fă-i mai tineri decât noi.
Pentru cei ce ne-au făcut
Dă un ordin, dă ceva
Să-i mai poţi întârzia
Să o ia de la început.
Au plătit cu viaţa lor
Ale fiilor erori,
Doamne fă-i nemuritori
Pe părinţii care mor.
Ia priviţi-i cum se duc,
Ia priviţi-i cum se sting,
Lumânări în cuib de cuc,
Parcă tac, şi parcă ning.
Plini de boli şi suferind
Ne întoarcem în pământ,
Cât mai suntem, cât mai sunt,
Mângâiaţi-i pe părinţi.
E pământul tot mai greu,
Despărţirea-i tot mai grea,
Sărut-mâna, tatăl meu,
Sărut-mâna, mama mea.
Dar de ce priviţi asa,
Fata mea şi fiul meu,
Eu sunt cel ce va urma
Dragii mei mă duc şi eu.
Sărut-mâna, tatăl meu,
Sărut-mâna, mama mea.
Rămas bun, băiatul meu,
Rămas bun, fetiţa mea,
Tatăl meu, băiatul meu,
Mama mea, fetiţa mea.
..................................