Iar tu ,menit-a-i fi a mea osanda,
Si respingand vadit durerea-mi rece,surda,
Arunci in ochii-mi plansi cu praf de stele...
Si ipocrit intorci apoi privirea,
Si constient imi biciuiesti amorul,
Facand din sufletu-mi covorul,
Calcand cu pasu-ti,amintirea..
Hain amant al trupului fierbinte,
Biscisnic idol al dorintei mele,
Ma ispitesti cu zambete perene,
Si taci! Urlandu-mi necuvinte..
Ma chemi in gand ,in disperare,
Pecetluindu-mi soarta vag,
Tinandu-mi mana sa nu cad,
M-arunci apoi far'de-ndurare..
Si-n haosul plecarii mele,
Aduni iluzii-mpatimit,
Sa ma tentezi la infinit
Cu urme reci de praf de stele..
Nu iti sunt sclava ta dorita,
Si nici stapanu-mi tu nu esti,
Nici zmei sau zane din povesti,
nu imi fac mintea mai tihnita...
Ajunge-odata cu mandria...
Eu recunosc jurand cinstit,
Ca-n aste clipe,negresit,
Ma napadeste nebunia..
Frumos pacat de neatins,
Ignora-mi pura rugaminte,
de a trai ca si-nainte
iubirea-mi sa ma fi cuprins..
Cap sec si minte blestemata,
ce mai gandesti din cand in cand,
Poate tardiv sau in curand,
Rationa-v-ai ca'ltadata..
Ciudata fire schimbatoare,
ce ma doresti chiar si-n pamant,
Auzi-mi sufletul strigand:
Iubirea-ti vreau! Nu razbunare..
Si ,Da!Blestem! Sa n-ai durere,
dar nici odihna sa nu ai,
si nici iluzii altora sa dai,
pana nu trec in vesnica-mi tacere..
Da! Imi iau si sufletu-ti cu mine,
si lacrimile tale albastre.
Caci stiu ca plang privirele-ti sihastre,
Si simt ca far 'de noi nu iti e bine..
Si imi blestem mereu al meu destin,
si rad de puerila-mi comportare.
Nu fi uimit! Caci nu e de mirare,
sa nu doresti, dar sa iubesti un sin....
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu