Aşezaţi
unul în faţa altuia
ascultăm vântul
şi strigătul mut
al timpului
ce zboară.
Ne-am reîntâlnit
pe banca
amintirilor
şi tăcem.
Între noi
clepsidra nevăzută
lasă lacrima
să pice...Vintila Nicu
unul în faţa altuia
ascultăm vântul
şi strigătul mut
al timpului
ce zboară.
Ne-am reîntâlnit
pe banca
amintirilor
şi tăcem.
Între noi
clepsidra nevăzută
lasă lacrima
să pice...Vintila Nicu
Ar fi fost de dorit sa nu imi anticipez reintalnirea. Trebuia sa raman imuna la reinocularea voita a unei incomensurabile doze de iubire iluzorica. Insa, odata instalata, toxina obsesiva ramane in trup si suflet, devenind drog.De care vei avea nevoie tot timpul. Provocand durere. Extaz minimal.Exitus sentimental.
Urmand,inevitabil,urletele dementiale ale tacerii.
Urmand,inevitabil,urletele dementiale ale tacerii.
Asadar, adorandu mi instinctual victimizarea mi, am purces hipnotizata again..spre urnatoarea atingere reala cu pacatul meu albastru..
...TO BE CONTINUED..
...TO BE CONTINUED..
"Adun cioburi de fericire. Poate cândva isi vor da mâna...." Superb, superb!
RăspundețiȘtergere