Decor:Imensitatea Bucurestiu lui
Scenografie: O terasa pustie
Momentul actiunii:Dupa amiaza torida,de vara..
Personaje:trecatori, un client ,doi..rataciti, EA, si ..invariabil EL
Deschise ochii sai mari si albastri, si ii roti imprejur..Oameni,masini, blocuri, zgomot,smog..Grandoare si mizerie.
Era altfel. Fata de cei obisnuiti cu capriciile capitalei. Retinuta , insa curajoasa, descoperea realitatea bucuresteana.Incomparabila cu linistea ce o lasase la malul marii..
Se aseza la o terasa.Pustie inca..Privea cu interes trecatorii, incercand sa le citeasca rutina.De fapt, se uita "pri ei"..Cauta.. Il cauta. Stia ca probabilitatea de a l intalni era una la un milion..sau mai mult..Niciodata nu si abandonase dorinta de a l atinge. Cu toate ca, constiinta reala ii urla in timpane ridicolul situatiei, o ignora..Visa, si isi traia reveria.
Din cafenea se auzea o melodie..Sugestiva..pentru ea..
..............................................................................................................................................................
La un moment dat, la masa din spatele ei, aparu un grup. Diverse personaje snoabe, arogante, tinere alintate, baieti siguri pe ei.Mirosea de la o posta a "miresme" amestecate. Plutea iz de lux de Bucuresti..
O singura persoana se distingea ca fiind speciala. Un EL , cu abilitati de lider. Plictisit, distrat, impasibil.Emana genialitate. Poate era partea slaba a unui geniu:capricios, arogant si vanitos..Insa era altfel.
.................................................................................................................................................................
Simtea ca e privita.o arsura imperceptibila, pe ceafa..O senzatie indescriptibila. Dar placuta. Isi facea de lucru cu telefonul..Simtea. Dar nu stia ce. Incepea sa fumeze o tigara, dar o stingea far de a trage din ea..Avea emotii.Inexplicabile.
....................................................................................................................................................................
Ii simti parfumul de mosc. Il stia. Se aseza firesc la masa ei.O privi. Il atingea acum..Era EL....
P.S....astept continuarea......
Closed..for me..Open..just for Borgia..
Mă trezesc...
RăspundețiȘtergereDeschid ochii încet,
Privesc în jur,
În faţă şi în spate.
Dintr-o dată
În faţă
Privirea îmi rămâne aţintită
Asupra unei persoane.
O privesc de sus până jos,
De jos până sus,
Şi mă opresc la faţă.
Mai exact la ochi.
Deodată rămân blocat.
Privesc ochii ei.
Sunt de o inocenţă nemaiîntâlnită,
De un calm şi-o blândeţe
Pe care o are numai ea.....
Câteva minute nu-mi pot lua ochii,
Sunt prea cuprins, prea atras,
De acei ochi!
Care merită priviţi
Sau mai bine ocrotiţi,
Pentru că-mi schimbă starea!
Te face să zâmbeşti,
Te face fericit!
Tare mult mi-aş dori
Să privesc zi de zi,
Acei ochi inocenţi şi blânzi,
Care simt că au grijă de mine
Şi mă fac să mă trezesc şi mâine.
Şi asta datorită
Inocenţei unor ochii!....Angel
Regizorala 3. Mentalitate de femeie confuza sa nu zic bolnava.
RăspundețiȘtergereVali*- multumesc frumos pentru comentariu.Oricand esti binevenit aici,pentru a te delecta..
RăspundețiȘtergere