luni, 12 martie 2012

Domnisoara Getty


                                                             (  foto by..http://ovidiudraghia.blogspot.com/)

Tigara era pe jumatate fumata, o cafea racita si slaba, ii zacea intr o cana mult prea mare..Visa cu ochii deschisi, ca de atatea ori, si uita de sine..O zi ca oricare alta. Insorita. Primavara destul de calda, soare timid, verde pal peste tot..Respira.
Telefonul o trezi din amorteala. Tigara se stinse.
"Ia ti o pereche de manusi, si haide'ncoa..E pacat de ceea ce fac. Macar vino de mai salveaza ce poti"..Era tatal ei. Plecase cu ceva vreme in urma, la un prieten, pe aceeasi strada, sa il ajute sa curete o casa. Casa EI
....................................................................................................................................................................
Intotdeauna ii provoca o senzatie de raceala. Drumul pe care il urma, trecea inevitabil pe langa acea enorma casa paraginita. Era in stil neoromanesc, dezvoltat in a doua decada a secolului douazeci..Cladirea, in sine, era una dintre putinele ce existau in partea aceea de oras. Apartinuse unei familii burgheze , a carei ultime mostenitoare, se stinsese cu cateva saptamani inainte..

Curtea, mare, dar plina de gunoaie , pomi uscati si balarii, ascundea istorie. Din spusele celor ce mai stiau cate ceva, adapostise odata un foisor, o mica fantana arteziana, si multi copaci..Intrarea din fata, marchiza, luminoasa atunci, acum era tintuita in cuie, iar geamurile erau acoperite de scanduri neuniforme, scorojite de vanturi si ploi..
....................................................................................................................................................................
Am pasit pentru prima oara in acea enigmatica curte..In spate, un foc mare, ca de tabara, mistuia vechituri..Si, spre stupoarea mea vadita, carti...multe carti..
"Mai salveaza ce mai poti"..-imi spuse tata, stiind cat de mult iubesc volumele..mai ales vechi..Isi ajuta prietenul, sa mai curete din ce era de prisos.. Ulterior, am aflat ca , ACEL OM, ii asasina cartile, dupa ce cauta actul de casa.. Ii era o ruda indepartata, o persoana limitata, ce nu si vedea decat propriul interes, nepunand pret pe adevarata valoare culturala incinerata..
..................................................................................................................................................................
Intrarea din spate, m o dus spre un antreu intunecos, plin cu picturi. Reproduceri facute in acuarela sau creion, pe foi milimetrice, sau cartoane. Prafuite, cu rame sau fara, zaceau inghesuite pe un pat . Trecand mai departe, in dormitorul matrimonial, am avut ocazia sa admir o oglinda venetiana..
.....................................................................................................................................................................Cautam din ochi, pianul..Stiam din auzite, ca ,zgomotul clapelor izbea tacerea , trecand printre ziduri, si tanguind durerea celei ce canta, se risipeau in noapte..Disparuese..In locul lui, zacea pe covorul imbacsit, un sfesnic din portelan, spart, ce pastra urmele a doua lumanari..
....................................................................................................................................................................
Incaperea unde era biblioteca, era ravasita... Zeci de carti scuturate, in goana avarilor de a gasi imputernicirea, is asteptau sfarsitul in foc.. Mi am facut curaj, si am intrebat neinduratorul calau, daca pot pastra cateva volume.. Mi a dat acceptul, si am reusit sa adun cateva editii princeps, care troneaza acum la loc de cinste in umila mi biblioteca..
....................................................................................................................................................................
Pe domnisoara Getty nu am cunoscut o atat cat trebuia.. O salutam, copila fiind, si ea imi raspundea sec, privind prin mine..
O femeie uscativa, ce purta o peruca roscata, intotdeauna rujata, dar care nu traia pentru oameni. Ci doar pentru dansa. 
Mi au trebuit doar cateva ore petrecute in casa dansei, pentru a mi da seama de firea boema, solitara si enigmatica a ei..
Pentru tot ce am vazut, am intuit si am simtit, ma inclin in fata amintirii sale, permitandu mi sa fac o reverenta ,spunand :

All Yours für das, was Sie für die anderen, und was haben Sie für mich ..




3 comentarii :

  1. Tanjesc dupa o alta zi...dupa alta poveste....minunata postare....astept o alta poveste....http://www.youtube.com/watch?v=fYS7NrT54kw..Angel

    RăspundețiȘtergere