marți, 29 mai 2012

Explicatiune!

M am implicat foarte mult. Asa cum fac intotdeauna. Si incerc sa fiu cat mai perfecta. Pana mea.. am uitat dreaq sa las sufletu' la usa..si sa intru numai cu mintea..
Si, ca intotdeauna, entuziasmul meu extraordinar, s o dus pe apa sambetei intr o clipa. De ce?
Pentru ca , se pare, am cam intins coarda..Am crezut ca ..ceea ce fac , aportul pe care il aduc,imi da oarecare drept asupra "proiectului" in sine..Nu spun ca nu se tin cont de parerile mele..Dara..repet..al dreaq suflet, nu voia sa iasa pe usa din dos, nici sa l tai cu satarul..
Asa ca, l am ferecat bine in mine, sa nu mai plece de nebun, acolo unde nu e permis, si nu trebuie..
Nu stiu cat si ce ati inteles din toata polologhia asta de aici, insa un lucru esential vreau sa punctez:
I' M BACK..EU. CEA CARE TREBUIE..
Si inca ceva..
Ploua in continuare.. Insa nu  mai conteaza. Poate ca e un semn..ca totul va fi bine. Din nou..
P.S. Multumesc pentru cele doua cuvinte..Au avut efectul scontat..Acela de a sti ca, undeva, acolo..cuiva chiar ii pasa..



marți, 15 mai 2012

Nepasare





Azi refuz sa gandesc. Simplu. Vreau doar sa privesc totul cu detasare, si sa mi inchipui ca s pur si simplu o buruiana..nah..floare.sa fiu jos..aproape de pamantul reavan dimineata.. si sa asptept picurile de roua sa ma hidrateze..Nice dream, nu?


Ma multumesc totusi cu conditia mi umana. Dar tot nu vreau sa rationez azi..despre ce s a intamplat ieri, ce este azi, sau ce va fi maine..Io te asa.

Pentru ce sa ma gandesc ca pierd suflete dragi aiurea? Ca nu pot fi a nimanui desi apartin tuturor? Ha? neah..Azi sunt imuna. La orice si oricine. Poate sa mi se ofere, nu voi primi nimic.. Sunt atona. Imi pierd voit procesele cognitive. Pentru ca asa vreau eu..


Ashea ca ..las norii sa se adune, picaturile de ploaie sa mi spele neuronii-atati cat mai posed-, si..Hasta la vista,baby..i will be back..soon..







Uraste ma perfecta..iubeste ma defecta..sau cum vrei tu..

sâmbătă, 12 mai 2012

vineri, 11 mai 2012

Nocturna 1


PIAN - Sunet albastru
  
De ce nu dormi noaptea?

joi, 10 mai 2012

Poison



Sorb. Picatura cu picatura. Dar nu simt gust. Nici de ambrozie, nici de venin, nici macar de absint...Papilele mele gustative refuza sa faca jonctiunea cu vrerea mea.. 
Mi e sete. Dar nu de lichide. Ci doar vreau sa beau clipe de viata, mai ..altfel. Pe care sa mi le plimb prin fiinta mi imatura inca, si sa le las acolo..Trairi..Palpabile. Certe..Sau poate nu..





Pan' la urma..ard o bere..

miercuri, 9 mai 2012

Sah



A dreaq de perfida mai e si dragostea asta. Pe bune..Si amu , ma refer strict la cea virtuala..Ce..Voi nu v ati indragalit p acilea niciodata? Ei nu..Macar de scrisul ala, de ce debiteaza cei ce ti dau stoluri de fluturasi prin stomacel..Si daca il mai vezi si la web..si ti place..uhhh..Uiti de tot si de toate..

Pana mea..Ma simt ca dreaq..Si nu s singura. Oare de ce , cei ce simt ceva mai mult decat o atractie pentru tine, nu sunt in stare sa recunoasca? Sa o spuna..odata si gata. Ce i asa de greu? Daca ii imparti sentimentele.. e ok.. daca nu, next.. Am dreptate sau nu?

Cat orgoliu am intalnit aici..He he.. Cata nesiguranta de sine, cata aroganta..Pentru ce? Pentru a ascunde ca , de fapt nutresti ceva pentru un id..un nick? Sau o persoana? La dreaq.. 

Eu am "vana" n mine.. Daca as simti pt careva , chiar si "iubire" virtuala..as arata asta.. Cum? Nu stiu.. Insa nu mi place sa ma ascund dupa dest..Deloc..

Asa ca... Spuneti ce simtiti dragilor si dragelor..De a dreptul, sau mai pe ocolite.. E mult mai bine asa... Believe me!

Atentionare..Nu mai jucati sah cu sentimentele altora..S ar putea sa pierdeti..si sa nu mai existe in veci remiza..

Si..poate ca uneori, adevarul spus de cei ce simt, si spun..nu e pe placul celor ce simt dar nu o spun..Intelegeti voi.. In fine..

Ia luati de ascultati.. si mai bagati si un "her"..nu neaparat "him"..

Tell Him - Celine Dion & Barbra Streisand
   
 

marți, 8 mai 2012

Ceva ce nu am..



Ideal..Fiecare dintre noi avem dorinte. Mai mult sau mai putin ascunse. Vise. Ce le dorim realitate. Idealuri. Pe care le am putea atinge. Sau nu.

Cred ca sunt una care face parte din micimea procentuala a celor carora nu le este teama sa sa spuna ce vor. Si ce simt. Doar nu ma costa nimic, nu? Sunt cea dintotdeauna. Asta stiti deja.. Sincera, open minded..in limite..Si ma comport asa si aici, si "afara"..Pe bune! 

Cateodata , am o pofta sa mi urlu tacerile ..fantastica! Ar trebui sa am auda cineva? Nop. E suficient sa ma citesc eu , pentru a ma sustine sau a ma huli de una singura..

Ideal ar fi sa fiu altfel . O blonda planturoasa, cu picioare interminabile, cu buze pline si cu un decolteu generos. Si cu neuroni lipsa. Poate asa, as atrage priviri admirative si hulpave si as incinge sangele in specimenele masculine, avide dupa "bunaciuni"..Iar cand as deschide guritza acoperita cu mult gloss, as face o doar pentru a cere pe un ton miorlait:"Honey darling, am vazut un Vuitton in Mall. Nu i asa ca mi ar sta bine pe manutza? Haide Iubi..ia i bombonicii tale ..Ca e asa de cool si trendy.."..Pff.. M as asigura financiar ca o pitzi veritabila- pardon,milf- si as zbura ca o albinutza din sponsor si as pluti in pink all the time..
sau..

Sa traiesc -macar pentru un timp- altundeva..Intr o locatie idilica, ascunsa de trecut, acceptata de prezent si nestiuta de viitor..Undeva, intr o Nirvana proprie..Unde sa ma pot regasi asa cum sunt. Cu putinele calitati pe care le posed, si cu multimea de defecte ce mi apartin..Sa fiu asa..ca intr un oras misterios, unde, fiecare strada descoperita sa mi fie ca o frantura de viata.Sa pot spune ca ieri am fost pe Rue de Tristesse, astazi merg agale pe strada Sperantei, iar maine alerg usor pe Happy Street..Ce de liniste interioara as respira..

Doua idealuri:Pink life sau un oras himera, ascuns de cei ce mi vor raul, deschis doar pentru mine..Eu stiu ce mi doresc..

Un zgomot puternic , alarma de ceas, ma anunta inceputul altei zile, finalul unei clipe, reintoarcerea la realitatea banala. Vuitton ul e la locul lui in vitrina Mall ului, eu sunt tot satena, cu acelasi fizic, neuronii imi sunt in formatie completa.Iar orasul..Va ramane ascuns pentru mine intotdeauna.. Pentru  ca mi este inaccesibil. Acolo nu au drept de rezidenta decat cei ce iubesc si doresc, sunt iubiti si doriti..Eu..Raman la periferie. Pentru ca nu pot minti atunci cand spun ca nu mi pasa ca nu va pasa de ce imi pasa despre idealurile mele. Punct. Dar fara de la capat..


Enya - My! My! Time flies!
   
 


vineri, 4 mai 2012

Dansul rotilor..



Nu cunosc Bucuresti ul pe deplin. Sunt convinsa ca nici locuitorii sai nu l cunosc pe tot si indeaproape. Ca si oras in sine, nu pot spune ca l pot ignora. Ma copleseste. Aglomeratie, haos, vacarm. Arhitectura..nu i o mai cunosc de multa vreme. Imi aduc aminte doar de Lipscani ul de acum douazeci si ceva de ani..Si de un imobil de langa Gara de Nord..

Sa tot fi avut vreo 12 ani, cand am poposit, din umila mi urbe natala, pe plaiurile lui Bucur. Atunci, constientizam ce am imprejur. O mare de oameni..altfel. Cu o siguranta de sine fantastica, grabiti, dar parca..inumani.

Familia la care eram in vizita impreuna cu o prietena buna, locuia intr un imobil nationalizat , langa Gara de Nord. Era o cladire veche, ce inca nu fusese demolata de regimul comunist, in care locuiau in majoritate pensionari..

Acum, dupa atatia ani, stiu cu ce sa aseman interiorul casei..Holul intunecat, cu scari subrede din lemn, in forma de melc, ma duce cu gandul la imobilul din strada Antim, la Costache Giurgiuveanu si 
Otilia lui Calinescu. Am asociat cele doua imagini, tarziu.. 

La etajul doi, era garsoniaera familiei mele de pensionari. O camera aglomerata, mare poate in dimensiunea sa, dar micsorata de multitudinea de mobila grea, inghesuita asa cum se putea in acea odaie.. O soba de teracota , un recamier, o masa de 12 persoane stransa, o servanta si un sifonier, isi faceau cu greu loc in acea garsoniera. Bucataria, era si mai mica. Doar cat sa treaca doua persoane una langa alta.Un bufet, o masa , o plita electrica si o mica chicineta.. Asta era averea dragilor mei dragi..

Baie nu aveau.. Exista pe hol. in dreapta usii de la intrare, doua grupuri sanitare insalubre. Epoca de Aur! 

Eram patru persoane in micutul Rai.. Nasu', dormea in bucatarie, pe un pat pliant, iar noi fetele, ne odihneam inghesuite in acelasi recamier..Dar era frumos..Eram la Bucuresti, si asta conta cel mai mult pentru mine..

Zilele acelea au fost pline.. Herastraul, Cismigiul, magazinul Bucur Obor..Toate mi se pareau ca in basme. Am fost atunci si in Floreasca.. La circ.. Toate astea, privite cu ochii unei copile, mi au lasat intiparite pe retina ..nu haosul..nu oamenii ingnoranti..Doar mirosul teiului din fata ferestrei din micuta garsoniera..Si gustul inghetatei Polar din Herastrau..Si locomotiva cu aburi expusa la muzeul trenurilor.. Si glasul rotilor de tren..

Imi e dor de Bucuresti ul acela..
....................................................................................................................................................................
Anii au trecut. Imobilul a fost  demolat. Familia mea a fost mutata in Rahova. Intr un bloc impersonal, gri, tocmai la etajul 6. Nimic nu mai era la fel..Se schimbase totul..Haosul era mai mare, oamenii mai multi..si mai straini decat oricand.. 


Margareta Pislaru - Glasul Rotilor De Tren
   
 


joi, 3 mai 2012

Filosofeala aiurea..


Io te ca mai intalnesc si oameni fericiti. Care,cica, se bucura de orice, oricand , oricum si oriunde. Cum o fi? Caci eu, in ignoranta mea bine stiuta, intotdeauna am crezut si am sustinut cu tarie, ca fericirea e o utopie. Oare sa fi crezut asta pentru ca mi o fost data cu portia(fericirea,n.a)? Poate..

Exista persoane care sunt happy doar ca e soare afara..Mie una, imi repuga multa caldura. Iar ca astru, soarele imi pare prea de neatins..Ma multumesc cu praful meu de stele..

Cineva, isi traia fericirea impreuna cu un surogat. Mima oare? Mimeaza inca? Niciodata nu voi sti. Si e mai bine asa. De ce sa "hranesc inimi ce au suflete pereche, cand  de fapt ma hranesc pe mine"? Mai bine stau chill..Si cred cu tarie in neincrederea mea in existenta fericirii..


Am mai descoperit un fel de fericire. Aceea a amintirilor. Ia ia..Exista asa ceva? De ce m as bucura de trecut? As fi happy doar pentru cateva secunde..Apoi m ar doare dorul de palele mele de fericire. Cine ar avea de pierdut? Logic. Eu. Si de ce sa ma autoflagelez? Sa ma ucid slow?No way! Am facut asta..recunosc..Poate de aceea sunt ,inca, nefericita..Poate..


Asadar, iar sunt paradoxala. N'est pas? Si ce daca.. Imi place prea mult sa amestec crezurile mele..Sa ma combat singura. Sa ma laud ca sunt untouchable. Chiar daca poate..doresc sa fiu atinsa..macar in treacat..


Si inca sunt pe deplin nauca. Pentru ca nu stiu unde gresesc, cand o fac, de ce o fac si pentru ce sunt "pedepsita"..Intr un fel sau altul..Dar asta e alta papa de fish..iesita din contextul postarii..


So..Concluzie? Filosofeala de vara prematura. Motiv? LIPSA DE FERICIRE..Cred..


By the way..I ..smoke again..


Azi..Connect - R   Vara Nu Dorm
   
 

....pentru ca deja e vara..si pentru ca eu nu dorm..


miercuri, 2 mai 2012

Jarul din palme..


Nu mai fumez. Iara.. Oare de aceea am visat ca trag dintr un Gauloise Blonde? Prima mea tigara fumata..Acum..o vesnicie in urma..
Am nervi. logic, sunt in sevraj.. Vreau un fum. Un cuvant. O picatura de ploaie.
Vreau sa imi arda palmele si sa miros a tutun..Si a Aqua di Blue..
Sufocanta si agasanta stare..

Vreau sa reascult melodia asta..again..and again..and again..Si sa i patrund in cuvintele i simple,dar atat de ..adevarate..Nu stiu ce legatura are asta cu tigarile..Poate fi totusi o cauza..Anyway..pff..Enjoy! Si..Seara buna, oriunde va veti afla..

Britney Spears  - Criminal
   
 

E un rebel cu o inimă mânjită
Şi până şi eu ştiu că asta nu e prea bine

Însă, mama, sunt îndrăgostită de un criminal
Şi genul ăsta de iubire nu e raţională, e fizică
Mama, te rog, nu plânge, o să fiu bine,
Lăsând deoparte toate motivele astea,nu pot nega, îl iubesc pe tipul ăla....."