marți, 8 mai 2012

Ceva ce nu am..



Ideal..Fiecare dintre noi avem dorinte. Mai mult sau mai putin ascunse. Vise. Ce le dorim realitate. Idealuri. Pe care le am putea atinge. Sau nu.

Cred ca sunt una care face parte din micimea procentuala a celor carora nu le este teama sa sa spuna ce vor. Si ce simt. Doar nu ma costa nimic, nu? Sunt cea dintotdeauna. Asta stiti deja.. Sincera, open minded..in limite..Si ma comport asa si aici, si "afara"..Pe bune! 

Cateodata , am o pofta sa mi urlu tacerile ..fantastica! Ar trebui sa am auda cineva? Nop. E suficient sa ma citesc eu , pentru a ma sustine sau a ma huli de una singura..

Ideal ar fi sa fiu altfel . O blonda planturoasa, cu picioare interminabile, cu buze pline si cu un decolteu generos. Si cu neuroni lipsa. Poate asa, as atrage priviri admirative si hulpave si as incinge sangele in specimenele masculine, avide dupa "bunaciuni"..Iar cand as deschide guritza acoperita cu mult gloss, as face o doar pentru a cere pe un ton miorlait:"Honey darling, am vazut un Vuitton in Mall. Nu i asa ca mi ar sta bine pe manutza? Haide Iubi..ia i bombonicii tale ..Ca e asa de cool si trendy.."..Pff.. M as asigura financiar ca o pitzi veritabila- pardon,milf- si as zbura ca o albinutza din sponsor si as pluti in pink all the time..
sau..

Sa traiesc -macar pentru un timp- altundeva..Intr o locatie idilica, ascunsa de trecut, acceptata de prezent si nestiuta de viitor..Undeva, intr o Nirvana proprie..Unde sa ma pot regasi asa cum sunt. Cu putinele calitati pe care le posed, si cu multimea de defecte ce mi apartin..Sa fiu asa..ca intr un oras misterios, unde, fiecare strada descoperita sa mi fie ca o frantura de viata.Sa pot spune ca ieri am fost pe Rue de Tristesse, astazi merg agale pe strada Sperantei, iar maine alerg usor pe Happy Street..Ce de liniste interioara as respira..

Doua idealuri:Pink life sau un oras himera, ascuns de cei ce mi vor raul, deschis doar pentru mine..Eu stiu ce mi doresc..

Un zgomot puternic , alarma de ceas, ma anunta inceputul altei zile, finalul unei clipe, reintoarcerea la realitatea banala. Vuitton ul e la locul lui in vitrina Mall ului, eu sunt tot satena, cu acelasi fizic, neuronii imi sunt in formatie completa.Iar orasul..Va ramane ascuns pentru mine intotdeauna.. Pentru  ca mi este inaccesibil. Acolo nu au drept de rezidenta decat cei ce iubesc si doresc, sunt iubiti si doriti..Eu..Raman la periferie. Pentru ca nu pot minti atunci cand spun ca nu mi pasa ca nu va pasa de ce imi pasa despre idealurile mele. Punct. Dar fara de la capat..


Enya - My! My! Time flies!
   
 


Un comentariu :

  1. Mi-a sunat in cap vocea de "piti" cerand Vuittonul din Mall :))) Decat asa mai bine satena si cu toti neuronii la locusoarele lor!

    RăspundețiȘtergere