vineri, 4 mai 2012

Dansul rotilor..



Nu cunosc Bucuresti ul pe deplin. Sunt convinsa ca nici locuitorii sai nu l cunosc pe tot si indeaproape. Ca si oras in sine, nu pot spune ca l pot ignora. Ma copleseste. Aglomeratie, haos, vacarm. Arhitectura..nu i o mai cunosc de multa vreme. Imi aduc aminte doar de Lipscani ul de acum douazeci si ceva de ani..Si de un imobil de langa Gara de Nord..

Sa tot fi avut vreo 12 ani, cand am poposit, din umila mi urbe natala, pe plaiurile lui Bucur. Atunci, constientizam ce am imprejur. O mare de oameni..altfel. Cu o siguranta de sine fantastica, grabiti, dar parca..inumani.

Familia la care eram in vizita impreuna cu o prietena buna, locuia intr un imobil nationalizat , langa Gara de Nord. Era o cladire veche, ce inca nu fusese demolata de regimul comunist, in care locuiau in majoritate pensionari..

Acum, dupa atatia ani, stiu cu ce sa aseman interiorul casei..Holul intunecat, cu scari subrede din lemn, in forma de melc, ma duce cu gandul la imobilul din strada Antim, la Costache Giurgiuveanu si 
Otilia lui Calinescu. Am asociat cele doua imagini, tarziu.. 

La etajul doi, era garsoniaera familiei mele de pensionari. O camera aglomerata, mare poate in dimensiunea sa, dar micsorata de multitudinea de mobila grea, inghesuita asa cum se putea in acea odaie.. O soba de teracota , un recamier, o masa de 12 persoane stransa, o servanta si un sifonier, isi faceau cu greu loc in acea garsoniera. Bucataria, era si mai mica. Doar cat sa treaca doua persoane una langa alta.Un bufet, o masa , o plita electrica si o mica chicineta.. Asta era averea dragilor mei dragi..

Baie nu aveau.. Exista pe hol. in dreapta usii de la intrare, doua grupuri sanitare insalubre. Epoca de Aur! 

Eram patru persoane in micutul Rai.. Nasu', dormea in bucatarie, pe un pat pliant, iar noi fetele, ne odihneam inghesuite in acelasi recamier..Dar era frumos..Eram la Bucuresti, si asta conta cel mai mult pentru mine..

Zilele acelea au fost pline.. Herastraul, Cismigiul, magazinul Bucur Obor..Toate mi se pareau ca in basme. Am fost atunci si in Floreasca.. La circ.. Toate astea, privite cu ochii unei copile, mi au lasat intiparite pe retina ..nu haosul..nu oamenii ingnoranti..Doar mirosul teiului din fata ferestrei din micuta garsoniera..Si gustul inghetatei Polar din Herastrau..Si locomotiva cu aburi expusa la muzeul trenurilor.. Si glasul rotilor de tren..

Imi e dor de Bucuresti ul acela..
....................................................................................................................................................................
Anii au trecut. Imobilul a fost  demolat. Familia mea a fost mutata in Rahova. Intr un bloc impersonal, gri, tocmai la etajul 6. Nimic nu mai era la fel..Se schimbase totul..Haosul era mai mare, oamenii mai multi..si mai straini decat oricand.. 


Margareta Pislaru - Glasul Rotilor De Tren
   
 


Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu