Labirint

Slow - Instrumental
   

Nu era gard viu.

 Doar nori albi, si cenusii.

Alergam haotic, crezand ca voi putea gasi facil 

iesirea din temerile mele. 

Am dat accidental peste un trecut,

ce ma ademenea arogant prin priviri albastre.

I am intors spatele, fara nici un fel de scrupul.

Pentru ca ce a fost, nu va mai fi nicicand..

Un fulger m a anuntat ca am facut bine,

Lasandu ma neispitata de pacat..

Indreptandu ma subtil spre alta alee,

pentru a ma face sa aleg.

Desculta si atat de calma

Paseam spre un alt necunoscut cu figura de inger.

Mi era teama sa ii ating aripile

pentru a nu i le frange prin cuvintele mele nespuse..

Si am trecut peste spuma alba, 

zarind rasaritul.

Mi am dat atunci seama,ca mi am gasit linistea.

Iubind un om simplu.

Fara carnalitati inutile,si pasiuni diabolice,

fara a pleca de atatea ori din a mea viata,

si fara a ma rani.

Doar iubindu ma.

Si am stiut in frantura de nisip cernuta de clepsidra rabdarii,

ca nu vor mai fi nori sa ma inlantuie tacut

si ca de acum va fi normalitatea

momentului inca nenascut..

Cu un gest firesc si negandit,

am risipit ceata alba si cenusie.

Si mi am pastrat doar o linie rosie,

delimitata de orizontul atingerii noastre infinite..

Să nu juri că “asta nu se va întâmpla niciodată”...citat din Theognis