sâmbătă, 29 septembrie 2012

Cronica unei morti iminente




Cand esti cu adevarat singura, doar cu gandurile,grijile si temerile tale,(exceptand trupul moale de alaturi)- tinzi inevitabil spre a ti pune in balanta toate facute si nefacute .O a doua noapte alba, se contopeste cu faianta veche, si ma lasa sa ucid ce nu mi trebuie, si sa refac ceea ce mai pot salva.

Borgia a murit la 38 de ani. Imi trebuia un imbold (sau mai multe), pentru a o suprima si eu.Nu mai imi e necesara...

Ma uit la ea. Nu are somn. Se foieste in  pat. Suspina. Fiecare ne framantam. Dar nu ne vorbim. Pentru ca daca am face o,am dezgropa dureri abia trecute. 

Mana stanga ma doare. Acul de plastic al branulei, imi impiedica sangele sa mi fuga in voie prin vena subtire..L as putea scoate. Insa peste cateva ore, o alta portie de glucoza imi va hrani arterele..

Azi, acum, am renuntat la Borgia. Si la tutun. M am maltratat voit ,stiind ca nu imi face bine. Tigari si batiste! O daaa.. Profetie implinita .Insa..

A fost ultimul act de masochism. Tortura proprie finala.

E luna plina. Jos, in strada, se aud trecand masini.Oare ce e acasa? Tristete. Liniste. Ruga. Speranta..

Azi am ucis o pe Borgia. Un mit. Un blestem. Regrete? Nu. Temeri? Nicidecum. Odata cu ea, au plecat toate angoasele mele. Am oprit doar totul sau nimicul. Pentru ca, invariabil, voi ramane cu ambele. Intotdeauna.

Ma dor.Toate. Si ganduri, si trecut ,si trup, si nedureri..Dar sunt aici. Si mi acord o sansa.Pentru a continua. Fara nimic din urma, ci doar cu totul din ce va fi in viitor.

Eu noaptea nu dorm..Insa ma voi odihni ziua, stiind ca am facut ceea ce am facut, pentru totdeauna!

Pe hol, pasi grabiti..Rotile de la brancarda, luneca grabite scartaind ostentativ  pe gresia abia spalata. Intrebari, tipete, agiatie..Nu am auzit sirena..Probabil eram prea ocupata sa imi sterg urmele. Sa dispar in trecut, pentru a putea trai in prezent. 

Voi inchide Virtualia..Pentru a fi o pacienta model..See you soon..

”Tot ceea ce nu poate fi spus in cuvinte, poate fi strigat cu ajutorul trupului nostru.”
-Jacques Salome

vineri, 28 septembrie 2012

Lasa ti l pe H sa vina la mine..




Ma uit in stanga mea..(De ce mi am amintit de ”De ce te tot uiti in dreapta?”?)
O mogaldeata acoperita cu patura. Doar o parte din par i se vede. Roscata. Nu s a trezit atunci cand m am instalat ”incomod”aseara, in patul alaturat..Suntem doar noi doua intr un simulacru de rezerva a la spital de tara europeana..
Respira greu..A fost deconectata de la aparat, acum ceva vreme .Cand deschide ochii,foarte rar, e destul de confuza..Apoi cade again intr un somn profund..
Am avut timp sa gandesc la ce poate visa ea. Mi am lasat cosmarurile mele deoparte.Si planuri, si tot..De ce sa mai rationez atat timp cat am vreme sa ma golesc de rele? 
E aproape de varsta mea. Azi noapte a fost in agonie. Adusa inaintea mea cu cateva ore. Dimineata am aflat si motivul..Tentativa de suicid prin ingerare de medicamente..
Nu o judec. Nu o cunosc. Nu am dreptul sa fac asta. O fi avut problemele sale..Existentiale. Cine sunt eu sa ii iau la puricat motivele? Nu am vrut sa aflu parerea colegelor mele in legatura cu ea..Pur si simplu nu imi pasa. Le am taiat o scurt. Un ”Nu ma intereseaza!”, si mi am atintit privirea spre stativul de perfuzii.
Ciudat! Flaconul meu de glucoza, alaturat de al ei cu ser si inca multe...Mi e sila sa gandesc medical..Imi repugna acum. Nu s eu acum..Doar o alta pacienta. Atat!
M am simtit insignifianta. Durerea mea fizica, nu egala tumultul ei psihic..Am incercat sa ma vait in mine. De fapt, sa ignor valurile crunte ce mi treceau prin corp constant..Si inevitabil, ma uit spre ea. Acum doarme linistit..Eu nu ma pot odihni..
Sunt ca un copil prins cu un lucru ce nu ii e permis. Ascund laptopul ori de cate ori aud pasi pe coridor..Au tipat ..mi au spus ca imi trebuie liniste. Nu serios!?!
Pe mine ma calmeaza si ma agita cuvintele. Scrise, citite, urlate in tacere...Nu conteaza. Doar ca nu mi pot asculta muzica. Trebuie tacere...
Miroase aiurea. Medicamente, clor, urina...Degeaba e un odorizant p aici.Liliacul e atenuat de putoarea de spital..Bleah..
In dreapta am chiuveta, si oglinda. M am ridicat sa mi privesc figura.. Pff..Cearcane. Imense..Ochii sunt adanciti in orbite. Si sticlosi. Culoarea e nedefinita. Un albastru tulburat cu irizari cenusii. Parul meu...Imi pare  subtire, impersonal..
Ma uit la maini..Si fac comparatie cu mainile bunicii..Imi par zbarcite. Fara elasticitate..Inelele mele dragi, abia se tin pe degete. Nu am vrut sa le predau. Imi sunt lipite de mine. Ele, si bratarile de argint. Atat.
Urasc pijamalele. De orice fel. Si capoturile alea fade..de gospodina.. Asa ca mi a adus injera halatul meu negru. De satin. Sa ma simt ”ca acasa”..In lenjeria mea de pat...
Pana mea. Nu mi place..Usa e aproape..As putea sa ma incalt, sa mi iau un tricou mai lung pe mine, si sa fug...Acasa. 
Mi e teama insa. Ca imi reveni din nou crizele..Si ca nu ma voi putea ajuta singura.
Un geamat...Nu e al meu..Eu tip in tacere..
Incearca sa se ridice in capul oaselor..E atat de dragalasha...Se uita la mine, nu spune nimic..Are buzele arse...
Ma ridic si ii intind un pahar cu apa.Ii tremura mana..O ajut sa il poata sorbi..Are ochii atat de negri si mari...
Doua lacrimi i se rostogolesc pe obrajii albi. Nu intreb nimic, nu imi spune nimic. Se aseaza inapoi, strangandu si genunchii la piept. Ma fixeaza..O vad cu coada ochiului. Nu o deranjeaza zgomotul tastelor..
Incerc sa las o melodie sa planga in surdina.. Ne face bine. Amandurora.  
Vor veni la vizita. Suita. Halatele nu mai sunt albe. Coloristica viabila, mobila. Stetoscoape de ultima generatie, si eleve....ma rog,studente la postliceala..Am tendinta de a face comparatii.Cum am fost noi, si cum sunt ele..Insa le acord prezumtia de tinerete..
A adormit..Peste ceva timp, se va trezi in larma..Voi iesi sa trag un fum interzis de tigara, in oficiu..Mi au venit ”ajutoarele”..Voi trece peste  critici, si ma voi umili pentru o gura de cancer in plus..
P.S.:Voi avea vreme sa scriu  acum..Sau nu!
P.S1:Am si muzica..

Massive Attack - Teardrop
   
 

 “Credea că e pe moarte. Şi muribunzii mint. Îşi doresc să fi muncit mai puţin, să fi fost mai amabili, să fi înfiinţat orfelinate pentru pisoi. Dacă vrei cu adevărat să faci ceva, chiar faci, nu te abţii până în ultima clipă.” Dr. House 

N.a.....La dreaq..mi a luat 3 ore pentru a finaliza o postare..Pff...

marți, 25 septembrie 2012

Ar trebui sa mi fie bine..(explicatie )



Collection D'Arnell-Andrea - Un Matin De Septembre
   
 


Dar nu imi e..Nu stiu ce imi lipseste. Cu toate ca pot spune ca am aproape totul..
Am un copil fantastic, un logodnic extraordinar..Am prieteni ce ma sustin, am dusmani ce imi poarta de grija..Deci, pe plan social sunt implinita..

Insa..

Lipseste acel ceva..Nu ma intrebati ce, pentru ca nu va pot raspunde la aceasta intrebare..
E posibil sa cad in patima unui prieten care , la randu i , cauta acel ceva de ani buni..si nu gaseste?
Nu am habar..
Cert este ca sunt neimplinita..Inca!

Ma surprind uneori gandind la ceea ce sunt. Cum sunt. Ce am ajuns. Si incep sa despic firul existentei mele in 10. Ajungand la acelasi rezultat. Nu ma cunosc indeajuns (acum), pentru a ma putea apara de mine..

Trec de la o stare la alta. Atat de usor, incat ma suspectez de labilitate emotionala. Nu mi gasesc linistea...Pana nu voi gasi acel ceva care sa ma calmeze..

De un lucru sunt sigura..Am atat de multa dragoste de impartit, incat nu mi ar ajunge o viata sa mi termin stocul..Chiar daca uneori sunt ice..de neatins..voit ignoranta..

E atat de senin afara...Indeamna la optimism ..La bine...Si simt ca imi va fi bine..
Pentru ca..

.....Iubesc stelele prea mult pentru a mi fi frica de moartea propriilor mele simtiri...

luni, 24 septembrie 2012

The mist





Uneori percepem totul ca prin ceata. Nu suntem siguri de ceea ce avem, sau am dori sa detinem. Bajbaim prin neguri, incercand sa ne ghidam. Cateodata dupa inima, alteori dupa minte..

Pasim nesiguri prin viata, tragandu ne sufletul dupa inevitabile dureri.. Inconvoiati de ganduri , uitam sa o luam pe drumul bun...spre claritate.

Ne ar trebui sfori pentru a ne lega unul de celalalt. Astfel am evita ratacirile . Nu ar trebui apoi sa ne strigam fara cuvinte, sa ne pipaim trecutul pentru a ne simti in prezent..

Butterflies in my Stomach - Lucrurile bune
  
Incetosate chipuri dispar incet..explodeaza in mii de particule umede , asemeni lacrimilor..



marți, 18 septembrie 2012

Mentorul



De la bun inceput, țin sa precizez ca aceasta postare este pur fictiva, orice asemanare intre personajele intalnite aici, cu cele din lumea reala sau virtuala, fiind doar coincidențe nefericite! (Asta pentru a scapa de eventualele intrebari :ce,cine cum)!

So..Amu ceva timp, cineva s a autointitulat a fi mentorul virtual al altcuiva. Bineinteles, pseudomentorul respectiv, nu are habar de terminologia cuvantului respectiv. Sa va spun și de ce. De fapt, așezați va comod in fotoliul personel, ca estem ceva de cetit..Nu mult, insa destul de profund..

In frumosul ținut al Virtualiei, traia de ceva timp , un cavaler. In armura de argint(ca sa dea bine la webcam),  se afla cu degetele pe tastatura de dimineața si pana seara, pentru a momi biete prințese (pițipoance) de internet.

Acest vajnic cautator de victime feminine, avea in posesie diverse arsenale romantice (gugalul sa traiasca!), impresionand domnișoarele si doamnele coapte(la varsta, nu la minte) , cu texte idilice de genul:
”Sunt atat de singur și trist, incat daca nu te intalneam pe calea biților, cu siguranța in urmatoarea zi ma vedeai sinucis la stirile de la ora 5..”sau,
”O sa ne vedem. Eu sunt un om simplu, nu am multe ,dar te ador...”
..și picau bietele fumei in plasa fina intinsa de impostor, de ajungeau sarmanele sa se paruie pe unde apucau.

La un moment dat, acest Casanova al netului, intalni o Ea. Neprihanita in ale parșivismului și minciunilor ireale, Regina a incercat sa țina piept cu stoicism avansurilor continui ale escrocului sentimental , cedand insa in cele din urma.
...............................................................................................................................................................
Au trecut ani..Ingenua regina și a dat seama de adevaratul caracter infect al cavalerului de tinichea, și s a ambiționat sa iși faca un renume. Nu conteaza unde, numai ca s a zbatut enorm pentru a fi respectata. Și a reușit intr un final, pe propriile sale puteri. A rupt legatura cu cel ce i a bulversat viața, vazandu și de ale sale..

....Soarta a facut, ca peste un timp, cei doi sa se reintalneasca. Virtual, normal! El, atotputernic in Iluzoria, ea mai sigura pe puterile proprii, ca oricand. Doua identitați  fara nici o asemanare, insa..

Aflandu i potențialul intelectual, Casanova expirat se lauda in stanga și in dreapta ca este meritul lui pentru ce a devenit Regina intre timp. Luandu și titulatura de MENTOR VIRTUAL. Tzeapa insa..Pentru ca incultura ascunsa datorata numai plagiatului, a ieșit la suprafața.. Necunoscand ca, mentorul este sinonim cu o persoana ințeleapta, un model drept de urmat..
Regina nu avuse ce lua bun de la el..Ipocrizia? Frustrarea? Minciuna? Perversitatea? Dualismul? Nicidecum. Ea ramase aceeași persoana cu bun simț, cu aceleași principii , și nu in ultimul rand, cu același caracter. Integru. 
..................................................................................................................................................
Povestea asta nu se termina cu ”Au trait amandoi fericiți, pana la adanci batraneți..”.Nu! Din contra..Și au vazut fiecare de viețile lor, și au reușit sa ințeleaga ca, niciodata doua minți nu pot fi asemanatoare..Sub nici o forma, și in nici un basm!!!

Machine Head - Real Eyes, Realize, Real Lie
   
 


Cei ce supraviețuiesc oricarui fapt, traiesc..dar nu il uita!

duminică, 16 septembrie 2012

Confesiuni inutile intr o noapte de betie..(fantezie)


Nu mi a pasat niciodata de cei ce m au iubit, in tacere sau nu..Ma razbun/am pe ei din pricina neputintei mele de a avea certitudinea ca sunt iubita de cel pe care il iubesc..Radeam si jubilam de durerea lor, ascunzand de fapt, propriul meu chin..
Nu am avut nicicand pretentia ca sunt ”perfecta”..Nici fizic,nici psihic..
Am simtit de multe ori dorinta, pasiune si, uneori chiar si respect..Le am ignorat! Pentru ce sa imi fie utile? 
Dap..Am interpretat roluri, pentru a ma simti ”the one and the  only”...Si? Am ajuns sa mi analizez nesiguranta mea adevarata..
De ce? Pentru ce?
Fiindca orice lașa se ascunde sub masca inabordabilei fapturi, care tanjeste intotdeauna dupa ce a avut si nu mai poate avea..
Damn!
De cate ori ma torturez singura, incercand sa mi revin odata din transa?
Miliarde de clipe pierdute in ganduri fara sens, litri de lacrimi scurse fara noima..
..si gata!

 Poate eu, poate tu - Poate  eu````~~~~
   
 

Closed for me,open for Borgia..

Nocturna autumnala

vineri, 14 septembrie 2012

Recuzita



 Essential Feelings - Cafe Del Mar
   
 

Am scos de la naftalina sentimente. Si le am agatat acolo, in spatele inimii.Le probez din cand in cand, sa vad daca imi mai sunt necesare sau nu.
De pilda URA. Am incercat o. Insa era prea mare si mi am spus ca nu ar trebui sa existe prin preajma mea.
Apoi am redescoperit , pe acolo, pe undeva, IUBIREA. O masura mai mica.Si zdrentuita pe deasupra..Degeaba am incercat eu sa o peticesc..Se destrama pe zi ce trece..
La naiba! ORGOLIUL e intact. Nealterat. Numai bun de scos in lume..
Si VANITATEA e ok. Raspunde cerintelor mele intocmai..
....................................................................................................................................................................
Insa nu vreau nimic. Pot fi si asentimentala..Parol! 

Nu vreau decat sa ma atinga ingerii..Atat!

E atat de multa rutina,si atat de putin adevar...
Cand radacinile durerii sunt prea multe, te pot sugruma pentru totdeauna..

miercuri, 12 septembrie 2012

Nebunii mei frumosi..

Imi plac tinerii. Amu sa nu credeti ca am dat in tagma pedofililor, ca nu i true. Si nici nu generalizez. Sunt doar fantastic impresionata de ceea ce pot face. Azi, un exemplu plauzibil:


Nu i asa ca s superbi? Eu una is incantata de ei..

Lesne aluneca inimile tinerilor de la bucuriilor invataturii spre placere..

vineri, 7 septembrie 2012

Poate da,poate nu!



..Celor ce nu stiu ce vor..
Impartim clipe bune sau rele cu cei ce ne iubesc. Traim, respiram, speram si suferim impreuna. Insa la un moment dat, intervine acel ceva ce ar trebui sa fie inexistent. Acea neintelegere reciproca de principii personale, acel sentiment de frustrare ca ..nu esti potrivit total celui de langa tine.

Vrei sa pleci atunci. Sa ti iei libertatea de a o lua de la inceput, sa crezi ca te poti descurca de unul singur, si sa speri ca poti uita de restul..
Oare asa sa fie?

Probabil.Insa pentru cateva clipe de viata. Reiei aerul de solitar, incerci ce nu ai putut incerca atunci, devii romantic(sau nu), te dedai placerilor trupesti -nebanuite pana atunci, si iti creezi propriul simulacru de  trai..

Si vei fi SINGUR. Iti vei pune intrebari la care ,poate, nu vei avea raspunsuri...Vei privi in jurul tau, si vei simti lipsa celeilalte jumatati. Iar atunci, mai curand sau mai tardiv, vei afla ca iti lipseste.
Cu toate calitatile si defectele sale,o doresti inapoi...
Ii auzi glasul fara de vrere, ii simti parfumul invioluntar..

Si atunci realizezi ca ai facut o eroare imensa. Ca poate e prea tarziu sa te intorci de acolo de unde ai plecat..Si intervin regretele,parerile de rau..

Asa ca..Ramai acolo unde esti iubit..Nu pierde ceea ce nu consideri Totul, dar realizezi ca ai parte de mult mai mult decat Nimicul suprem..
N est pas?

Azi nu avem song..e prea  mare tristetea..


Nu lăsa sufletul să ţi se citească pe chip!-  James Clavell 

marți, 4 septembrie 2012

Dirty..minds!


Mintea trece prin trei stadii importante: atracția, disperarea și obsesia. Serios! Acum fiecare interpreteaza cum și ce dorește..
Eu incerc sa fac o analiza obiectiva la ceea ce am spus anterior, insa la cat sunt de impulsiva, sunt convinsa ca o dau in subiectivism.
In istoria mea sentimentala, cineva, mi a spus candva, ca ”Mintea este cel mai mare dușman al omului..”Știți asta.. voi cei ce mi ați puricat blogul d al capo al fine..I am dat replica de  fiece data cand l am ”pomenit”. Și amu, gandesc iara, ca avu dreptate. De ce? Pentru ca uite..am ajuns la concluzia neplacuta, ca, cu  cat gandești mai mult, cu atat de repede o iei razna..
Stați chill..Imi iau Haloperidolul in continuare,deci sunt pasiva..Numai ca imi vine și mie   uneori sa urlu..fara motiv..Voua nu?

Madcon feat  Ameerah - Freaky Like Me

   
 

..Niciodata sa nu ataci atunci cand ești furios..(eu stau in expectativa)..