vineri, 5 octombrie 2012

Octombrie demult..


Vivaldi - Autumn - I Allegro
   
 


As vrea sa revad Bucurestiul toamna..Sa ma transpun  in  fiinta aceea timida, ce pasea cu pasi nesiguri pe caldaramul din fata Universitatii..

Tradam prin sfiiciune, aerul provincial. Nicicand nu m am dezis de urbea mea natala. Si nu doream sa ma ”miticesc”..Suportam cu stoicism privirile ”de sus” ale colegelor mele de grupa, care ,prin glasul venit din strafundul gatlejului, abordau acel aer de superioritate,specific ”capitalistilor”..Nu imi pasa decat de ”psihologeala”mea, si de cutreierat orasul. La pas..

Cismigiul...La Rotonda..acolo mi pierdeam ore, rasfoind cursurile de specialitate. Ramaneam cu privirea dusa.. spre un cuplu de pensionari, sau spre indragostiti inocenti.. Alteori, zambeam Lazaristilor..

Trecut au anii...Bucurestiul e acelasi .Pe care il vreau eu.
 Oamenii insa..


Sunt locuri si momente in care un om este atat de singur incat poate vedea intreaga lume..J.Renard

Un comentariu :

  1. Oamenii insa..peste tot au suferit "modificari".
    O societate cu oameni muti si saraci, inrobiti si altii care o "fac" pe mai marii si laudatii. Bogatii de carton ai vremurilor noastre, parvenitism ... ei care conduc si schimba nociv oamenii de langa.
    Scuze daca trec la atac. Starea mea e de atac. As lega "boierimea" toata de gat si as pune-o asa legata la jug, sa traga, sa impinga, sa munceasca... .
    Anii studentiei..daaa..pacat ca trec atat de rapid, ca si tineretea :( ... ca si naivitatea si gustul de frumos!

    RăspundețiȘtergere