luni, 18 martie 2013

Tentativa






     


Harst! 
Zgomotul facut de hartia rupta in sute de bucatele, o trezi din reverie.Distruse masinal ceea ce incercase sa randuiasca in cateva cuvinte. Nu i placea. Autodidacta, isi macelarea gandurile scrise ,fara pic de regret ulterior.

Cafeaua se racise. Tigara, uitata in scrumiera, fumega solitara imprastiind fum albastru peste tot, transformand incaperea intr un peisaj de basm amestecat cu realitate.

Se facuse frig. O irita neputinta de a insiruie vorbe .Se simtea secatuita de puterea de a isi imagina.Pur si simplu.

Isi privi mainile. Reci, aproape vinetii, impersonale. Le impreuna a ruga falsa, isi roti capul, si incerca sa si revina.

"Nimicnicia umana. Refuzata in a fi crezuta de cei ce o poseda, dureros de simtita de cei carora le e adresata. Vorbesc adeseori despre pacat, aratand cu degetul spre cei ce nu au prihana. Fara a se studia pe ei, cei ca si noi..ispititi de relele spuse sau gandite..."

Nu. Nu era ce isi dorea. Suna pompos si pana la un anumit punct, destul de neinteles pentru cei cu vederi limitate. Scoase coala din vechea masina de scris, si o smotoci..A cata minge era?Nu le mai stia numarul.

Isi aprinse o tigara, urmarind rotocoalele de fum cum se ridica. Inspira o gura de nicotina, si simti cum se dilata plamanii pentru a primi otrava nociva. Nu i pasa. Era starea de liniste. Mainile se colorasera. Un roz palid contrasta cu unghiile vopsite intunecat. Incet ,incet..se insera. Facu un bilant retinal .Nimic. Nimic interesant de pus acolo unde trebuie. Numai ciorne mototolite sau rupte. Nimic ce sa ramana. Parca erau vorbe spuse ce zburau haotic, neavand ecou propriu. 

Inserat. Amurg violaceu cu pete gri. Stele ce nu apar din vina lor. A celor ce le pangaresc inocenta. 

"Pacatosii sunt aceia ce merg mana n mana cu ispita trupeasca. Iar cei ce arunca cu pietre sunt preacuviosii ce pacatuiesc cu gandul"

Noapte. Somn adanc. No regrets.Doar ramasite de fum, intrat in pielea aproape rece.Din nou.

O bucată de ice rămâne cold fără căldură. Ceea ce devii când nu ai soare propriu,se numeşte praf. Rece.De stele.

8 comentarii :

  1. Sub cupola cerului plumburiu trec dincolo de tipatul rupt a ciornei de tip A4, hamesit eu rapsod ,muscai' infrigurat cu borboane de sudoare rece prelins mintenas sub ochii muritorului de rand si am zis, mmm ce gust tenebru, cleios, articol efervescent de dom perignom imi suprima ultim nerv pulsatibil pana dincolo de hau-ul abisal.
    Transpus narativ si uni-echivoc. :*

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. La asemenea comentariu,cuvintele mele sunt de prisos..:)

      Ștergere
  2. Am citit a doua ora ascultand piesa si ...am avut o noua stare, de melancolie !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dubstep Viollin-Crystallize..ma bucur ca ti o oferit amalgam de stari:)

      Ștergere
  3. Noapte. Somn adanc. No regrets.Doar ramasite de fum, intrat in pielea aproape rece.Din nou.O bucată de ice rămâne cold fără căldură. Ceea ce devii când nu ai soare propriu,se numeşte praf. Rece.De stele.

    SUPEEERB

    RăspundețiȘtergere
  4. :) O coala de viata transpusa cu iz de nuvela ...mi-a placut !
    ...si mai ales am retinut : "Inserat. Amurg violaceu cu pete gri. Stele ce nu apar din vina lor. A celor ce le pangaresc inocenta. "

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. "Grele" cu lipsa de inspiratie,injero..Dar nah..catinel,catinel..:):*

      Ștergere