Zece zile..sau macar zece ore pline de pacatul linistii proprii..Sa colcai in nesimtirea de a mi dori sa nu stiu de nimeni si nimic..Sa mi fixez imobilitatea unui punct , si sa ma nudez de ganduri.Ar fi o stare de prostatie necesara eu lui meu egoist.
M as intinde alene pe pamant reavan si rece de primavara nevenita total, si as forta mental aparitia unui fir de iarba. A unuia macar..As pacatui mirosind a verde crud, sapand cu privirea rasaritul unui soare neaparut. Si as arunca nori inlauntrul unor dorinte neavute inca..
Mi e dor sa pacatuiesc cu mine insumi, lepadandu ma de ego ul meu ingenuu. Si m as minti crezandu ma pe cuvant ca imi e atat de bine. Bine inexistent primavaratic tardiv.
Am pacatuit doar prin cuvinte ce se disperseaza mental in miscarea browniana a neimplinirilor mele. Acum stiu. Vreau doar zece minute de pacat nepacatuit. Sa mi spal amintirile pentru a face loc altora. Atat.
When nothing is sure, everything is possible..
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu