D'ale Virtualiei..

    

Relationam. In ultimii ani, o facem mai asiduu decat oricand. Aici. In Virtualia. Socializam cu diverse masti. Sau nu. Ne zugravim o personalitate si un caracter cameleonic. Pentru a fi pe plac noua si celor cu care conversam dincolo de monitor.Unii dintre noi aiu curajul de a fi ei insisi. De la inceput. Pornind din start cu riscul de a nu fi placuti. Altii, isi construiesc o viata ce nu le apartine. Pentru a fi acceptati.Sau nu. Avem chef uneori sa ne punem secretele in palmele altora, simtind pentru moment eliberare.Speram ca aici, neatingandu ne fizic , suntem feriti de rautatile umane inerente.Tzeapa! Pentru cei ce s EI, durerea tradarii psihice este la fel de violenta ca si in Realia. Si ne intoarcem inevitabil spatele unul altuia(virtual), ramanand insa cu un gust pelinizat. De dezamagire.

Intorcand pagina optimismului, realizam ca exista si parti bune. Iei cate o bucata de lehamite ,o intorci pe toate fetele, analizand o.Gasesti rezolvarea erorii pe care -involuntar- ai facut o. Incerci sa te indrepti cerebral si sa tinzi spre o perfectiune imperfecta. Lasi in urma susceptibilitati nefondate si accepti sa ti mulezi propriul caracter pe al celui caruia i ai acordat permisivitate si prioritate. Si castigi. Ce? Relationare continua.Comunicare. Si nu in cele din urma,respect.

Nah..Amu ..relationam si noi o tzara?

Tot ce ai nevoie in viata este ignoranta si incredere; astfel succesul este garantat.- Mark Twain