(Mai) avem vreme!(?)

..nici macar de un titlu fix . E nehotararea aia ce apare inevitabil, sti? Si de la bun inceput iti pui intrebari. De data asta, insa, ai mai multe raspunsuri.

Avem vreme. Sa ne iubim. Sau macar sa ne spunem ca o facem? O secunda jumate. Atat e necesar pentru a spune te iubesc.

Si avem vreme si de lamentari. De scuze plauzibile, de stari de rau ce se acutizeaza fara de vrere. Avem vreme. Zau.

Si printre particule de nisip din clepsidre sparte de nerabdare, avem timp sa ne numaram pasii. Inainte sau inapoi. Conteaza? 1,2..o mie de pasi singuri sau impreuna. Trecem de kilometri de asteptari si ne apropiem. Sau departam. Dar pasuim pasind. Vremea.

Avem timp. Paler nu si o tocit degetele si neuronii degeaba. Nu l pot contrazice. Insa ma cert pe mine. Pentru ca eu am vreme de netrait. Si scrutez transparenta unui viitor numai de mine stiut. Si nu stiu de imi arde acum sa mi mai strig ca am vreme. Pentru ca nu am timp. Sa nu mi fie bine.

Avem vreme. Promit. Sa ne tinem de mana, sa alergam de nebuni prin zapada noastra, sa ne incalzim degetele cu cani cu ceai cu fructe de padure, si inimile cu sarutari de suflete.

Si o sa avem vreme. De tot ce ne dorim. De o cetina de brad,mirosita intr un cadru feeric de munte nepasit. Promit.

Avem vreme insa, sa ne lasam gandurile sa paseasca pe o claviatura. Chiar daca e noaptea. Si un pic (prea) tarziu.
..si termin iara cu paranteze. Pentru ca nimic nu e static. Nici macar timpul.

TIM.