miercuri, 27 martie 2013

Niiiiiiiiii...nje! (Categoria:Cartieristice de Postalion)




Ce nu mi place trezirea de dimineata...pff..atunci cand somnu i taman dulshe acompaniat cu rumoarea surda de pasi grabiti pe strada..Uff...Si ce as mai lenevi ashe, cu castile pe scaritze,nicovale si ciocanele, ascultand orice,numa' manele niet..Suarta cruda si stramba face ca n fiece dimi s mi daschid uokii prea devreme..

..En fine..After ce ies buimaca din casa, dau cu mecla mi cercanata , de gerul de final Martie...si plus de de asta, inot dizgratios in una grande mocirla de zapada turmelor de miei, amestecata cu zluoata neagra de noroi periferic orasenesc..

Bunn.. Nu i de ajuns ca bate alizeu' de sud est in draci...si ca nspee mii de fulji mari si mici imi traznesc mufa rece si inlacramata din pricina frigului si a apei din fosele mele nazale..Nuu!!!..Tre' sa si fack  fitness involuntar in plina ajitatie stradala cartieristica urbano ragateneasca...Adicatalea , sa produc scene de jiu jiutsu prin haer, ashea..si sa cad total inestetic pe popou, din pricina unei ...pojghite de ghiata?

No way. Dap...Cuaja de banana. In plina zapada jeguasa..Iara io, preocupata sa mi pun castili mai bine sa poci asculta zu, m am dus..dreaq..Flic flac egzecutat execrabil. Si n public..Iar ca , coliva mandrie mele sa fie finisata cum trebue, eine masina de colectat trash ul, trecu pe langa je, freshuindu ma de numa' numa'..

Sa va spun cum is amu? Conjelata yet, chinuindu ma inca sa mi sterg stropii de mocirla de pe cracii pantalonilor mei blec, si cu o fosta viitoare fisura de coccis...Drept pentru care , va scriez in slou moushan chinuita duar pe fesa dreapta..Plina inca de draci..si far' de titun..
Si daca mi spune careva ca ninje fain outside, sa si arvuneasca salonul..de spital.

Melodia de azi face tat..parol!E ol inclusiv=)))

NINGE PESTE VIATA MEA - :-bd
   
 

"Prostul nu e prost destul..pana nu e si fudul"..nah ca mi am zis o:))

marți, 26 martie 2013

Back.New chapter.



   


Ia ia ia..
M am complacut de ceva vreme intr o stare de cacao , in care -prin nesimtirea si egoismul meu nemasurat-, v am implicat si pe voi, dragi si drage ale mele.

Numa' ca, cei ce ma stiu atat de bine, ma mai trag de cuate din cand in cand, sa mi aduca aminte ca ,-la naiba!- is totusi dracuasa de Borgia, sau cel putin asa sustinez uneori..Nah!

Asadar si prin urmare, ca sa fie ceva de genul prolog a ceea ce va urma in curand ,-senzational si in derect, dar mai ales in reluare-, am facut primul pas.

M am "rebotezat" Borgia. Recunosc, mi o fost o tzara cam aiurea, dar zis am ca de nu am curajul sa redevin nemernica amu, n o voi mai face ever.

So..Reconstituire.
Una bucata B. redevenita sanjeruasa Evului Modern, care, spre usurarea multora nu mai gandeste cum sa si taie venele(adica sa si le lase mari,mici sau sa si faca fundita la ele)-aceasta Borgie, la sujestia celui ce o ia la palme o data la trei luni(sau cum ii cazu')- reinvie spre bucuria sa si a celorlalti..Caci deh..perioada de doliu o trecut..No body,no pain..isnt it?:)

Boon..De unde schimbarea brusca de atitudine?
De la dusul rece administrat aseara de un drag pretin care ma traje de par si mi face carare, atunci cand nu mai suporta vaicarelile ce devin deja agasante..
Si nu numai el..Am injeri ce ma vegheaza si se intreaba retoric cat ma tine starea asta de shit, plictisiti poate de negrul voluntar asternut si peste muaca me, dar si peste blog.

Pana me! Explicatii nu mai dau.
Dara conversatia de ieri m o pus pe ganduri..Stiti voi:"Daca doi iti spun ca esti beat, du te de te culca.."Asa si cu firea me complecsa si uneori complecsata..Daca multi spun ca s macabra, si nu s io..inseamna ca intr adevar ai hev a big problem..
Niciodata nu e insa prea tarziu. Iara recunoasterea propriei tulburari comportamentale(fie si aici), e un pas sigur si concret spre vindecare.
Pentru ca ceea ce eu credeam ca e "mistocareala suPtila", era vazuta obiectiv, din afara, DISPERARE. Si cred chestia asta..Fost am disperata doar dupa un raspuns..Care nu o venit si nici nu va sa vie.

Drept pentru care, imi schimbez atitudinea.Iara. Ca duar is cameleonica, perversa si jmechera.Is Borgia,in pana me..

Si apropos..caut Californicheishan..necenzurat..sa am cu ce mi clati retina:))

“Există o limită a rezistenţei în fiecare. Când e atinsă, nu mai ai poftă să te justifici.”

duminică, 24 martie 2013

QED..prea simplu ca sa fie light:))





   
 

Cand furi o viata, lasi  sufletul in urma?Sau inversezi voluntar, luand sufletul si lasand  o viata fada in spate..Alegerea iti apartine intotdeauna.Depinde doar de puterea ta de a rani. Si de intensitatea cu care tai din sentimente.

Ai rationat vreodata cata nocivitate exista intr o simpla clipa de ignoranta? Dar intr o eternitate de taceri? Pare nedrept sa arunci cu indiferenta atunci cand nu trebuie sa o faci. Sau poate ca e efect de bumerang. Faci rau,primesti la fel. Si ajungi sa faci singur pasul. Intre cele doua sentimente antagonice.

Ce poti face insa daca nu poti uri? Dar vrei sa o faci..si incerci sa ignori la randu ti,indiferenta celui pe care trebuia sa il urasti..

E simplu sa te joci cu cuvinte. Si mai facil sa te pierzi in filosofii intelese poate doar de tine. La urma urmei va interveni uitarea. Si atunci la ce folos atat de multe intrebari? Cand poti fura un suflet ,lasand in urma o viata..pur si simplu. Qed!

Nu avem  nici un control asupra cordurilor noastre.Din fericire insa, avem putere asupra mintii noastre. Atat.

joi, 21 martie 2013

Fuga




   
 


Nu se auzea decat huruitul rotilor. Isi lipi fruntea de geamul rece, si privea.Noaptea. Cate o luminita indepartata tulbura negrul imaculat, iar cate un suierat o facea sa tresara.


Se urcase in tren . Spre oriunde. Fara tinta. Compartiment gol. Nu avuse ragaz nici sa gandeasca de ce a trebuit sa plece. Voia doar sa se goleasca. 

Isi aprinse o tigara, urmarind rotocoalele albastre cum lovesc plafonul. Zambi copilareste. Stia ca nu e voie. Sa traga fumul in piept. Nu acolo. 

Nu i pasa. Intrase in acea stare de ignoranta, inca de cand trantise usa. Si plecase. Ca intotdeauna. Fara sa se uite inapoi. Nu invatase sa aiba mila. Parea nepasatoare de fiece data cand ii era -defapt- teama. Ce rost avea sa isi arate suferinta?

Privea bezna ca pe o izbavire. Gasise ceva mult mai negru decat sufletul ei. Golita de sentimente, se intreba totusi unde merge..Pustietatea din tren nu o ingrijora. Trecuse prin prea multe ca sa i fie teama.Fizic.

"Ma iubeai.
Te iubesc inca.
Si atunci de ce pleci?
Pentru ca a venit vremea sa imi infrunt din nou angoasele.."

Pierdu notiunea clipelor. Undeva, departe, o linie portocalie isi facea loc prin intunecimea fostei nopti. Nu voia optimismul zorilor.

De fapt nu stia nici ea ce isi dorea. Poate doar negrul vesnic. Sangele ii pompa cu putere in atrii dezgolite de simtiri. La ce bun atatea batai inoportune de inima seaca?

Picuri de ploaie venite pe neanuntate , bateau incet in fereastra. Urmarea cum se preling usor pe geam, dandu i senzatia de impacare. Cu sinele sau. Gandi fugar si isi spuse:

Si maine e o zi..



miercuri, 20 martie 2013

Vreau de primavara..




     
Zece zile..sau macar zece ore pline de pacatul linistii proprii..Sa colcai in nesimtirea de a mi dori sa nu stiu de nimeni si nimic..Sa mi fixez imobilitatea unui punct , si sa ma nudez de ganduri.Ar fi o stare de prostatie necesara eu lui meu egoist.

M as intinde alene pe pamant reavan si rece de primavara nevenita total, si as forta mental aparitia unui fir de iarba. A unuia macar..As pacatui mirosind a verde crud, sapand cu privirea rasaritul unui soare neaparut. Si as arunca nori inlauntrul unor dorinte neavute inca..

Mi e dor sa pacatuiesc cu mine insumi, lepadandu ma de ego ul meu ingenuu. Si m as minti crezandu ma pe cuvant ca imi e atat de bine. Bine inexistent primavaratic tardiv.

Am pacatuit doar prin cuvinte ce se disperseaza mental in miscarea browniana a neimplinirilor mele. Acum stiu. Vreau doar zece minute de pacat nepacatuit. Sa mi spal amintirile pentru a face loc altora. Atat.

When nothing is sure, everything is possible..

luni, 18 martie 2013

Tentativa






     


Harst! 
Zgomotul facut de hartia rupta in sute de bucatele, o trezi din reverie.Distruse masinal ceea ce incercase sa randuiasca in cateva cuvinte. Nu i placea. Autodidacta, isi macelarea gandurile scrise ,fara pic de regret ulterior.

Cafeaua se racise. Tigara, uitata in scrumiera, fumega solitara imprastiind fum albastru peste tot, transformand incaperea intr un peisaj de basm amestecat cu realitate.

Se facuse frig. O irita neputinta de a insiruie vorbe .Se simtea secatuita de puterea de a isi imagina.Pur si simplu.

Isi privi mainile. Reci, aproape vinetii, impersonale. Le impreuna a ruga falsa, isi roti capul, si incerca sa si revina.

"Nimicnicia umana. Refuzata in a fi crezuta de cei ce o poseda, dureros de simtita de cei carora le e adresata. Vorbesc adeseori despre pacat, aratand cu degetul spre cei ce nu au prihana. Fara a se studia pe ei, cei ca si noi..ispititi de relele spuse sau gandite..."

Nu. Nu era ce isi dorea. Suna pompos si pana la un anumit punct, destul de neinteles pentru cei cu vederi limitate. Scoase coala din vechea masina de scris, si o smotoci..A cata minge era?Nu le mai stia numarul.

Isi aprinse o tigara, urmarind rotocoalele de fum cum se ridica. Inspira o gura de nicotina, si simti cum se dilata plamanii pentru a primi otrava nociva. Nu i pasa. Era starea de liniste. Mainile se colorasera. Un roz palid contrasta cu unghiile vopsite intunecat. Incet ,incet..se insera. Facu un bilant retinal .Nimic. Nimic interesant de pus acolo unde trebuie. Numai ciorne mototolite sau rupte. Nimic ce sa ramana. Parca erau vorbe spuse ce zburau haotic, neavand ecou propriu. 

Inserat. Amurg violaceu cu pete gri. Stele ce nu apar din vina lor. A celor ce le pangaresc inocenta. 

"Pacatosii sunt aceia ce merg mana n mana cu ispita trupeasca. Iar cei ce arunca cu pietre sunt preacuviosii ce pacatuiesc cu gandul"

Noapte. Somn adanc. No regrets.Doar ramasite de fum, intrat in pielea aproape rece.Din nou.

O bucată de ice rămâne cold fără căldură. Ceea ce devii când nu ai soare propriu,se numeşte praf. Rece.De stele.

vineri, 8 martie 2013

Sarutmana ,mama mea.



     
Iti amintesti de fotografiile acelea insotite de "La multi ani,mamico!"?Le pastrez langa cele alei nepoatei tale. Si retraiesc de fiece data clipe demult trecute din copilaria mi fericita..

De mi ai fi alaturi, ti as saruta fruntea si ti as mangaia privirea verde si inteleapta. Te as tine de mana, vorbindu ti si asteptand sa mi dai linistea necesara pentru a trece peste rele.. Si ti as aduce crini,Mama..Ti as vedea fericirea pe chip, si mi ar trece dorul..

Si apoi, cu Bobo, ti am multumi pentru tot ce ai facut pentru noi.Pentru dragostea daruita atatia ani..poate prea putini ani..

Nu mi esti langa mine. Fizic. Nu mi ramane decat sa ingenunchez in fata tabloului tau, si sa ti urez sa ti fie bine printre ingeri.

La multi ani,mamico! Te iubesc.


Cine are părinţi, pe pământ nu în gând

Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând
Că am fost, că n-am fost, ori că suntem cuminţi,
Astăzi îmbătrânind ne e dor de părinţi.


joi, 7 martie 2013

Basm.Epic.Fail.Maybe.



   
 


O fost odata ca niciodata, o printesa trista. Avea un suflet atat de amar, incat nici o raza de soare nu ii bucura faptura, oricat de mult si ar fi dorit asta. Sau nu. 

Ea visa. Albastru. Intotdeauna. Si soarele ii parea de azur. Iar noaptea ii era cea mai buna alinare. Atunci putea respira in voie, lasandu se prada bratelor intunecate ale nezilei.

Ii placea singuratatea. Se simtea in siguranta, neiubind. Doar cateodata, isi amintea franturi din  vremuri demult trecute, cand traia..

Dar intr o zi, aflandu se in gradina sa plina de iedera otravitoare si trandafiri albastri si rosii, aparu El. 
Printul pragmatic, ce nu credea in dragoste. Se ratacise in regat , si cauta calea..

S au zarit. Irisii li s au contopit intr un sarut retinal. Mainile li s au atins pe coama calului andaluz, iar timpul s a oprit in loc. Pentru o infinit de mica eternitate.

S au iubit nepamanteneste. Cum numai in povesti se poate. S au dorit, s au avut si..

...si ar fi putut trai linistiti pana la adanci batraneti, daca ea, printesa sufletului lui franjurat, nu s ar fi intors la marea ei alta iubire. Singuratatea.

L a alungat. Insa i a oprit inima in mainile sale. De teama. Ca nu cumva, vrajitoare si troli sa i o farmece..Sa ii ramana ei..

Au trecut sute de mii de clipe..Fiecare dintre ei, tanjeau. Sa se reintregeasca.

Insa personajele negative, zmeii cei rai si vrajitoarele haine..i au otravit mintea printului. De l au facut sa uite de inima, de sange, de toate ce il lega nevazut de ciudata lui femeie. Devenise cel mai aprig dusman al inimii lui. Pe care si o dorea inapoi. 

Prin lugubre cai nevazute ale razbunarii, printul nostru revenii pentru o clipa la castelul solitarei sale foste iubite. Nu fu nevoie de lupta..Tacuta, inlacrimata dar demna, Ea ii puse inima in piept si l privi cum dispare..Invaluit in ceata densa a noptii. Pornind in galop spre alte iubiri predestinate lui. Sau nu.

Iar Ea.. O ramas doar cu sangele lui .0ab4. Atat.

Morala: Nu intotdeauna ceea ce pare a ti fi ursit, iti este si destinat pana la marele final..

marți, 5 martie 2013

Gandul dintre pacate.


   
 

Stiu si eu cum este sa ai senzatia aceea ...ca ti se prabuseste lumea in jur, si tu nu poti face nimic. Toti am trait o. Amu, depinde cu ce intensitate am facut o fiecare.

Sunt multe acele clipe cand clachezi, si nimic nu pare in regula. Totul e vazut ca un abis din care, oricat ai incerca, nu poti scapa. Dar..

..Dar ai -din fericire- , momentul acela de luciditate, in care iti pui intrebarea: De ce eu? 
De ce gandesc sa termin cu tot, atata vreme cand poate nu am facut ceea ce trebuia , si poate ca nimic nu pare atat de grav incat sa nu mai exist..Chiar si pentru cateva ceasuri..

Cui i as lipsi? Multora. Celor ce ma cunosc departe de "masca" de depresiv/a, acelora ce CRED  in mine, dincolo de spuse nedorite ale celorlalti..

Si atunci de ce nu as mai fi? Ar respira altcineva aerul care imi e destinat? Ar suferi omul de pe strada, necunoscutul, atunci cand sufletul imi e ciopartit si luat de brize , transformate ulterior in taifunuri? S ar hrani careva cu fericirea mea, chiar si efemera, si ar striga :SUNT EU!" ..un locul meu?

Nu.

Toate s trecatoare. Si bolnavul irecuperabil se bucura de ultima sansa de a trai. Si indragostitul iremediabil se ofileste in timp, dar stie ca va renaste.Vreodata..

Atat de multe dureri pot duce un biet trup, incat niciodata nu sunt prea multe. Si ne obisnuim. Devenim masochistii ce au nevoie de rani sufletesti, ca si cancerosul de morfina..

Din punctul meu de vedere, nimic nu isi are un nerost. Toate sunt scrise si trebuiesc traite. Simtite. Dovedite si impamantenite. 

De ce am ales sa scriu despre sinucidere? Pentru ca sunt inconjurata de tristetea altora, in ultima vreme. Pe a mea am uitat o..Sau macar simulez ca nu as fi..Trista. La ce mi ar mai ajuta lamentari? M as afunda in propriul "mud" , si nu mi ar intinde nimeni nici o mana. Pentru ca as refuza. Asa ca..

Prefer sa traiesc. Cu bunele. Cu relele. Cu pacatele mele facute sau nefacute inca. Cu parerile mele de rau, regretele si implinirile mele.

Sunt o alintata a sortii. Pentru ca am posibilitatea de a ierta, si poate, de a fi iertata. Sau nu. Cert este, ca dupa momentele de "nebunie" depresiva, am invatat sa renasc. Si sa ma iubesc. Sa imi admir degetele, sa mi incarc bateriile, sa imi refac sinpsele mele dragi si atat de utile. Si sa mi pastrez sangele. 0ab4. Chiar de nu mai e transfuzabil.

Sunt mandra pentru ceea ce sunt. Pentru ce am. Si sunt uneori prea aroganta, privind in urma si spunand: I' m still the best, and f*ck the rest. Pentru ca eu pot fi ca ceilalti..Dar ei nu pot fi ca mine. Niciodata.

Incerc cat de cat sa dau raspunsurile mele, celor ce au nevoie de ale lor. Pe care nu le gasesc poate, in peroratia mea de Marti de Martie, insa intrezaresc solutiile problemelor proprii. Nu mi arog drept de "guru". No way! 

Acum ma bucur de primavara mea. De black, blue ul meu. De copila me, si de prietenii pe care inca, ii am. Nu sunt singura. Si nici nu voi fi vreodata. Pentru ca inca ma am . Pe mine!

P.S:Blogul nu il voi inchide. Niciodata. Ca mai dispar uneori, ca imi urlu frustrarile imense, ca revin pe nepusa masa...dar o fac. B. sau Blue, sau Borgia, sau Sin..sunt eu. Intotdeauna.

Un sfarsit se termina intotdeauna cu un nou inceput..

duminică, 3 martie 2013

Renuntarea la MWB

Nu vreau sa fiu ipocrita si sa raman acolo unde nu pot fi activa din motive personale..Multumesc ca am existat, cat a fost..Si o fost fain..Bafta pe mai departe!

Duminica neagra

Ce sa mai scriu? Mai am ce? Pentru cine sau pentru ce? O venit finalul ,ludule..Numai ca epilogul l am scris singura..Si inca s raspunsuri la care nu mai am intrebari de pus..sau invers..Damn it!
As fi vrut sa sti. Ca imi pare rau. Ca mi lipsesti. Ca ...si s multe.Dureri, neputinte..simulari de bine si de ignoranta neviabila..
Nu mi e bine. Nu imi e. Simt ca inca..nu s au spus toate. Nu s o dat totul.
Preferam sa ma umilesti..sa mi reprosezi..sa ma palmuiesti prin cuvinte.Nu o faci. Ce e in sufletul tau? Franjuri numai..
Ioi ludule..cand scapam unul de celalalt?
Cand vom avea si noi tihna?
Ne putem uita? Incercam?
..................................................................................................................................
Sau..hai sa ne iubim urandu ne..Vrei?Vrei handsome?..

vineri, 1 martie 2013

introspectie extrovertita


                                                                                        pictura:Florentin Max


   


Chiar is "aia neagra de pe net"? Asa m o catalagot azi un amic. Pentru ca s prea "morbida" de ceva vreme..de prea mult timp. Iaca ia! Ca mi o dat subject de scriere..

Este primavara! Floricele, injerele, pasarele..siropele! Neg eu prospetimea naturii? Nuuu. Fluturasi cu sau fara aripioare, muzica neauzita, dar simtita..bucuria reluarii ciclui firesc de renastere..Contest si asta? Nuuu.

Ce vina am eu, inculpata, ca nu s ca toate celelalte? Ca s ciudata si ca imi prefer propriile alegeri, nedorind sa fac front comun cu restul sexului feminin si feminizat? Pana me..Ma simtzasc bine in pielea me, purtand negru , placandu mi goticul, si arta neinteleasa de o mare parte.

Cine ma doreste schimbata? Ati observa multitudinea de floricele ce mi impresoara blogul? Sau baterflaii plimbandu se nestingheriti p acile?Nee... Mi ar zgaria retina. Ma multumesc cu black ul si blue ul meu. 

MomentaL si de moment, soarele imi rasare in ce culoare o ard eu. Ca asa imi doreste irisul. Aplic  niscai dermatograf negru, si l privesc printre gene ca si cum ar fi luna. De ce? Asa mi pohteste mie corneea.

Si nu i razvratire. E o stare de fapt a EU lui meu. Sac!

Am renuntat la o parte din mine. Si asta e o motivatie pentru starea mea. Atunci cand plec de undeva, imi arat dark side of me. E genul meu de refulare. Si ma tine atat timp cat imi impun eu.

Eu nu stiu sa primesc flori. Am acilea trei bucheti, ce isi au deja destinatare. Langa mine,florile mor. Si is miloasa. De ce sa le chinui eu? Sa o faca singure. Doar trandafirul meu albastru imi face bine. Atat.

Cica pasarelele canta. Si ciorile au croncanit. Toata iarna. Si tot pasari sunt.Fack pe ornitoloaga amu.. Sa mi dea peste deste vreun veterinar..:))

Mnoh.. Amu n am nimic cu primavara. Ca stiu ca se va incalzi, si ca imi va fi bine. Adicatalea nu voi mai tremura,stranuta..etc. In societate, eu voi fi aceeasi. Neagra. Si albastra. Si colorata in vorbe. Si cu o tenta de verde primavaratic. Tot pe unghii,logic.

Concluzia o stiti.Dar o mai trancanesc odata..:Mi se rupe sinapsa de parerile celor ce nu mi inghit felul de a fi...Sa ma savureze cu lamaie!

In loc de motto..o sa postez niste versuri dedicate MIE , de poetul George Gatlan..



sedativ 


întinde privirea către cer 
soarbe-l dintr-o înghițitură 
și dacă nici albastrul 
nu te vindecă de durere 
atunci iubește-o 
iubeste-o până se va plictisi de tine 
și n-o să te mai vrea
nebuna...