joi, 9 ianuarie 2014

Imaterialii.



Amu fix 42 de minute s o ridicat ceata. Si m o lasat fara vaicareala continua ca nu mai suport umezeala. Si mi ai trimis soare. Nu o raza. Mai multe. (De m ai vedea in clipa asta, cand scriu  infrigurata sa nu mi pierd sir de idei- ai rade. Fumez si s concentrila, si mai beau o gura ferbinte de 3 in una iacobs cacaniu. E bun, chiar de s la al doilea).

Si m am pus sa ti tastez, pentru ca altfel nu avem vreme sa ne mai vorbim. De iubit, ne iubim constant. Terifiant de mult. Nici noua nu ne vine sa credem asta. Ca nu ne am plictisit unul de celalalt, si ca nu ne este rau. Nu NE mai este. (Apropos de chestia asta: Sti ce i o zis Marin Preda , Ninei Cassian? "Ca el a ars pe dinauntru, si ca nu o mai poate iubi". Apoi s au iubit fizic. La sinaia. Si pe dusumeaua din birou, care le tinea loc de pat).

Noi n am ars deloc. Doar jaruim. Si ne aprindem in slow motion, mocnind. De dor. De atat de multe nespuse . Simtite.
Stai sa fac o pauza, sa ma adun. Mai bag si o tigara. (Si lasa rictusul dupa chip. Sti ca fumez ca o turco tataroaica.E reflex deja.)

Si s inca sub influenta celor petrecute ieri pe aici. Dara sti cum privesc tarasenia asta? Ca pe un memento pe care il scoti de la naftalina, atunci cand ai chef sa razi de naivitati existente si de neincrederi. Sit down, gand! Azi e Joi. Si nici macar nu i doi.

Aseara am vorbit despre moarte. Azi am citit despre moarte. Ciudat, dar fara de teama. Ca si aseara, si n ultimile noastre seri. NOI stim de ce o asteptam senini. Sa vina atunci cand trebuie. Ia ia. Vezi tu urma de conversatie (pardon-monolog) morbid? Neahh..

Si e soare afara. Si nu mi e dor de dor de tine. Las atrii si ventricole, si derme si trairi ..peste tot peste tine. Zambesti,ha? Macar surasul sa te odihneasca.

Sti ce am facut de vreo 3 minute? Incercam sa aleg cantec pentru postarea asta. Cred ca de as fi avut aseara sonor la laptop, te as fi injurat..Cand mi ai spus "Doar umbre..".Acum imi place. Voce guturala. Da le n pana mea de versuri. Nu tin cont de ele. Eu te iubesc si pe muzica, si in tacere. Si fericita, si trista.

Cat de bine ma cunosti, injere..Ai simtit aseara ca nu prea imi mai venea a scrie. Si mi ai spus: "Sa nu incetezi niciodata sa scrii. O faci destul de bine". Vezi? Nu mi trebuie decat sutul ala al tau, si imi revin ca boxeorul dupa cnocaut. 

Ne "terapizam" amandoi. Scriind eu. Tu- simtindu ma constant, eu- pastrandu ma in tine. 
S au facut deja 2 ore de cand nu mai e ceata. Am tot taraganit sa termin ceea ce nu voi termina vreodata. Adica sa ti spun prin taste ceea ce deja stii. Ne lipsim inca pana peste o ora. Si te sarut pe aripi, pana atunci.
Iubesc. Te.

Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu