marți, 7 ianuarie 2014

Milk si aer de tine.

Ceata nu se ridica. S o impamantenit pe umeri si s a fixat pe retina, facandu mi pupilele de superfelina. Nici o creanga nuda de copac nu se clinteste. Umezeala. Si un gri abia intrezarit, printr o atmosfera laptoasa.

Albe si satinate ne au fost. Asternuturi. Moi si pline de mosc si stare de beatitudine. Ne am odihnit unul de altul, dupa ce ne am epuizat insiruindu ne .Inlantuindu ne. Aruncandu ne si aducandu ne inapoi prin mii de soapte. Si atingeri. Matasoase, lasand dare. De plinatate.

Densa vreme. Cu fatada de lapte necondensat. Abur ce nu se imprastie nici macar la un expir fortat. 

Si stau. Si astept. Ne astept. Ma uit intr un punct fix, deformandu l, si modelandu l dupa asemanarea pometilor tai. Atunci cand se destind..cand imi saruta degetele..falanga cu falanga.

Imi place starea asta de amorteala. Asemanatoare exitusului precedat de dragoste salbatica. Imi place sa te iubesc. Si mi place sa ti scriu despre asta. 

Nu se ridica. Nici ceata, nici cortina nu cade peste scena asta alba. E continua. Zguduita doar de aripi perene de porumbei infrigurati. Doar pentru o clipa. Apoi densitatea ramane . Aceeasi. 

Iubesc. Te.

Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu