marți, 14 ianuarie 2014

Nous, et le monde.


"Palma asezata strategic pe mijlocul meu. Gaturi incordate, pozitie vadit nefireasca. Dar bucuria unui singur dans intim. Tango. Imi arcuiesc spatele, si fac un semicerc cu o gamba arcuita. Varful pantofului meu iti deseneaza jumatate din inima. Iar tu o intregesti. "

Tigara se arsese pe jumatate. Cu ochii inchisi, se vedea. Amandoi, intr un amestec de pasi si batai de inima. Au alergat de nebuni pe pavelele Parisului. Doi copii in straie de adulti. Doi iubiti in haine de prieteni. Ce muscau dintr un singur croissant, si se imbatau cu arogante. De Evian.

A lasat o , azi noapte, tarziu, sa mearga pe linia continua din mijlocul strazii. Laturalnica rue, cu ochii zgaiti ai peretilor, privindu i cum se saruta. Cast. Ca apoi sa se devoreze.

Si ei ii placea la nebunie. Rasul lui. Gutural. Si il punea sa greisseze , sa i spuna rarait "mon amour". Sau atunci cand tocul pantofului ei, i a ramas intr o gura de canal parizian. Si s au lasat in genunchi, privind cu gandul, catacombele. Fericire. Mergea desculta. Prin Paris. Cu el.

S au scalambat nebuni, la pictorii din Montparnasse. Ei prindeau luna pe panze proprii, ei adunau stele. Ale lor. Si au luat metroul din "Edgar Quinet". Sarutandu se si acolo. Si murmurand frantuzisme. Simtind la puterea a doua.

Si au urcat scara incolacita ca un melc, spre micuta camera inchiriata. Cu muscate curgatoare, si perdele prinse in panglici roz. Au dansat tango. Si s au iubit. Si s au iubit. Si s au iubit.

.................................................................................................................
 Inca doua tigari, si se termina pachetul. El e jos. Ii cumpara un trandafir. Ea stie, dar se lasa surprinsa. Si il asteapta. Cat e nevoie. Pentru ca il iubeste. Aici, in Paris. Si oriunde.

Adevarul e mai ciudat decat fictiunea.(M.Twain)



Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu