Sinistru de alb.

Imi vor fi biciuiti din nou, obrajii. De pale de fulgi , ce mi ustura chipul, si ma adanceste intr o tacere gafaita de atat de multa nea. Iar cardul de ciori, ce da rotocoale deasupra mea, prevestesc urgia. Mi e teama de ciori. Mi e sila de sila ce o am pentru zapada. Pentru ca acum, o urasc.

Viscoleste. Nu ca in basme, ci ca in realitatea de acum. Frigul patrunde in oase, si nimic din ceea ce am crezut ca se va transforma in feerie, nu este frumos. 

Bizara vreme. Cu batai in plus de inimi inghetate. Si cu nevazute drumuri, maturate de vifore ce nu se mai sfarsesc. Si hauit de vant nebun ce astupa canale auditive, nelasand carare nici macar pentru sperante..

Nici gri nu e. E cer albicios. Ocean de omat rece, ce parca mi ranjeste intr adins, spunandu mi prin tacere, ca nu i pasa. De mine, de noi, de ei, de toti. Tavalug de pustietati noncoloristice. 

Iar ciorile..Croncane si se rotesc aiurea, dansand a rece..

Si ma voi lovi, in nevederea mea, de alti pribegiti- venetici ce si chinuie picioarele prin capcane de albitura rece. Nici macar aburi nu voi simti. Imi voi adanci nasul intr un fular ce nu i de ajuns de calduros, si voi merge pe un drum ce mi va parea nesfarsit. 

Si injerii parca au aripile frante..Si mi e dor. Tim.