Nu intorc spatele cand sunt dezorientata. Doar incerc sa mi gasesc un punct de sprijin. E senzatia aia, de dispnee. Sufocare si respir. De mana ridicata a ”time out”, urmata de o inexpresivitate faciala.
N am chef sa dau vina pe vreme. Sau pe astenia de primavara. Is bla bla uri. O fi de la nesomnul provocat de o stacana sanatoasa de cafea. Nu 3 in unu. Cafea. Acruie. Dulceaga. Tare. Asezonata cu cateva 5 6 tigari.
Stare de nevictimizare. De sictir, poate. De iritare.
Azi s au indoit copaci dezbracati inca. N avea ce fosni in ei. Si a fost un soare crud, rece, plictisit de nori. Pe bune. Nu era galben. Albicios era. Si doar amagea.
Nici scrisul nu mi a fost a scris. Mazgaleam dosarele, rupand pagini pentru a sterge litere amestecate.Aiurea.
Nu stiu unde mi sunt gandurile.
Pot sa gandesc la asta?
M ai iubit si o faci , pentru ceea ce scriu.
Iubeste ma si atunci cand is in stare de ”luni” ,semipermanenta.
Cand nici iarba nu creste, si cand sinapsele mele atarna lesinate prin circumvolutiuni seci. S atunci voi uita poate. De ce sunt dezorientata.
Pentru ca m as agata de tine, si m as ridica.
Ai inchis ochiii cand ai apasat play? No..amu pot adormi linistita printre vise. Ale tale, ale mele, ale noastre si nu ale lor. Ale celor ce nu ne apartin.
Bot in bot, cu craci impleticiti si conturari de chipuri. Cosmar ori vis, tresariri si geamat, guri deschise sau oftaturi, sunt ale noastre.
Tim. De tot.
P.S. : Imaginea e bestiala. Nimic pornografic. Doar fina insinuare. Splendida.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu