Gura lumii sloboda.

Cum v ar cade, dupa patruj' da ani de existenta, sa va priviti in ochi femeia ce v a lepadat pe lumea asta? Sa vina asa..tam nesam,sa te priveasca n mecla, si sa ti spuna: Io s ma ta. Cu cratima sau  fara.

Ma pregatesc de vreo 14 ani pentru asta. Si undeva, in mine, simt ca se va intampla curand. The big date. Ziua aia fatidica in care tot ceea ce is amu,se va transforma in ce am fost.

Si nu stiu  cum sa reactionez. Ce sa i spun acelei femei straine. Cum sa ma comport.Ce s o intreb. De ce sa o acuz.

Sau mai bine i as multumi.Ca m a lasat undeva, o copila sfrijita, de 6 luni. Tolerata, neiubita,nedorita. Sa ma aplec, sa i multumesc pentru mama. Si pentru tata. Si pentru toata viata linistita pe care am avut o. Si nu o voi mai avea in curand.

Pentru ca nu stiu ce sa i spun strainei aleia. Nu vreau sa o intreb de mai am frati sau surori. Sau daca s a gandit vreodata la ce Nu a facut.Pur si simplu, nu stiu.

Tanti Leana lu' nea Caloian-Domnu' s o odihneasca, mi o zis intr o zi ca mama a fost curva. Eram la vreo 7 sau 8 ani, si nu stiam ce e aia  curva. Si matusa mea i a zis mamei ca i proasta. Ca nu stie ce copil "a avut". Ma ametisem. Nu intelegeam de ce vorbeau frumos cu mama, atat timp cat o jigneau.Am inteles la 26 de ani. Ca nu era vorba de MAMA. Ci de femeia ce o sa vrea sa moara impacata. Si iertata.

Nu stiu sa iert. Decat sa uit. O sa uit ca nu voi dori sa o vad. O sa uit ca nu m a bantuit niciodata o figura necunoscuta care sa ma priveasca tintit.

Eu am o MAMA. E acolo unde e fericita, unde nu sufera, si unde ne atinge. Cu lacrimi si aripi de injer.

Restul? E "lume". E gura lumii..ce n o astupa nici pamantul. Dar pe care nu o voi aude niciodata. Am zis!