joi, 5 februarie 2015

Cand moartea te trage de maneca si ti aduce aminte sa traiesti.


Toata lumea are probleme. Si le rezolva. Intr un fel sau altul. Plangandu se, milogindu se, urland in tacere, sau arborand o demnitate ce ascunde neputinta.


In cartierul meu juma octogenar,juma plin de parveniti,- exista o mana de case. Inlantuite prin prisma necazurilor si bucuriilor, ce devin comune,atunci cand apar. Oameni normali. Saritori. Binevoitori. Nu degeaba exista credinta aia, ca "mai repede sar vecinii in ajutor ,decat neamurile". De cate ori nu s o adeverit chestia asta..hehe.. Suntem palma aia de oameni ce si dau tot. Prajituri,sunca afumata, cate o juma de kil de tuica si pastile pentru sobolanii ce te viziteaza de la alti vecini. Si sa deie naiba de nu ai sentimentul ala de "big family".Si happy. Si ,din bun simt si o bucata de vanitate, daruiesti si tu la randu ti.

Io nu iau bani pe tratamentele injectabile. Nu cer, defapt. Mi e rusine. Mi e naspa. Pentru ca stiu ca i aiurea. Sa fii bolnav, si sa mai vina si asistenta aia sa ti mai ceara plata. Accept ce mi se ofera. E un fel de troc. Dar insotit de urari si trairi sincere. 

Au inceput sa mi moara vecini. Multi. Se schimba generatiile. Raman in urma copilarii. Rasete,retete vechi de prajituri pe care le gasesti in caietul mamei. Ramane fum imperceptibil de la gratarele ce adunau familii. (Nea Vica, cand se imbata, aducea in curtea noastra, ditai tambalu'. Si vioara. Si cantau barbatii.Si femeile faceau clatite.Si..)

Si acum sunt Mare. Sunt in locul Mamei. Si ma lipesc de oameni si de sufletele lor. Si sangerez cand unul pleaca. Sa steie la taclale cu altii ,pasiti Dincolo.

Acum vreo luna juma'..a murit Gabi Campeanu. Avea 46 de ani. Si l am plans. Pentru ca m a ajutat odata. Fara sa i o cer. Si pentru ca era vecin. Si era si tata, si sot. Si pentru ca era tanar.

Aseara, a murit tanti Vali. Si am plans . Si o vizualizez stand pe lada aia gri, goala, de bere, de la magazinul din colt. Unde beam impreuna cafeaua de dimineata. Si ea isi sorbea ceaiul. De fructe. Pentru ca era atat de bolanava, dar ea nu stia. Si aseara, a murit. Si mi e frica sa o vad acolo. Intinsa. Si muta.

Si am plans al naibii,aseara. Si eu, si tanti Nutica. Si Catalin, dascalu' de la alta Biserica. Care i o promis ca i canta la inmormantare. Si care plangea ca trebuie sa i cante. Si se intreba ca de ce sa i cante. De ce acum?

Si apoi am fumat. Si am tacut toti 3. 

" De acum o sa manc, o sa beau si o sa ma fut".Asa a zis Nutica. Pentru ca si ea a uitat sa traiasca. 
Si eu o sa fac la fel. 

Pentru ca am de ales. Sa vad negru, sau sa traiesc in alb.

4 comentarii :